Spectacolul propus de Opera comică pentru copii, ”Flautul fermecat”, a fost o experiență de o oră de muzică, zâmbete, bucurie, uimire, cum numai un eveniment de artele spectacolului poate provoca.

Premiera a avut loc în luna aprilie 2015, iar formula originală de desfășurare conține, pe lângă muzica semnată de Mozart, dialoguri între personaje care facilitează înțelegerea și de către copii, inserturi cu imagini filmate (de exemplu cel cu balaurul înfrânt de cele Trei doamne), costume strălucitoare, gestica elocventă tipică operei și un raport optim între cele tocmai enumerate. Alt element spectaculos pentru teatrul de copii din România este faptul că scena este rotativă, permițând schimbări dese de perspectivă, decor și deci o maleabilitate și un dinamism crescute.

Deși destinat copiilor peste 7 ani, în sală au fost prezenți copii intre 1 și 12 ani care au stat nemișcați pe tot parcursul operei, povestea fiind urmărită pas cu pas, până la deznodământ. Personajul Papagheno a fost foarte bine construit, solistul de origine chineză Fang Shuang fiind sarea și piperul spectacolului prin elementele comice pe care le-a jucat cu naturalețea și accentul exotic al străinului.

Ce a lipsit totuși spectacolului în mod esențial? O anume emoție pe care opera o poate transmite și pe care am simțit-o o singură dată, spre finalul spectacolului. Corectitudinea ”Flautului” a fost impecabilă (muzica, soliștii, costumele, coregrafia au fost simple, exacte) dar a lipsit o anume calitate artistică autentică a spectacolului. O prea evidentă ”corectitudine” a părților a vidat spectacolul de exact ce poate aduce cel mai ușor orice operă sau teatru, o emoție artistică autentică.

Și ați zice că nu contează, că e mai important ca cei mici să stea nemișcați și să urmărească ce se întâmplă pe scenă, dar contează – și copilul din familia noastră care are un acut simț artistic a sesizat o lipsă pe care nu a știut s-o definească, dar care a făcut-o să spună că i-a plăcut puțin. Raționalul mic din familie a stat însă nemișcat și s-a declarat foarte mulțumit cu prestația din spectacol.

Un alt lucru care lipsește din păcate tuturor spectacolelor pentru copii de la noi din țară este faptul că nu există niciun animator care să anunțe ce va urma, care să explice ce este opera, cum ne purtăm în sală (a propos, se aplauda aproape după fiecare arie) și alte detalii care îl ajută pe copil să contextualizeze experiența și să facă din el un spectator avizat. Și s-a mai simțit lipsa încă unui element: interacțiunea copilului cu scena, cu soliștii, acea cucerire a scenei de la sfârșitul spectacolului pe care multe teatre sau instituții de spectacole pentru copii obișnuiesc să o facă. Traseul și poza finală a echipei de artiști în sală au suplinit însă, într-o oarecare măsură, această așteptare a publicului.

Încheiem cu entuziasmul pentru un astfel de eveniment în care opera, un gen asimilat culturii înalte, devine accesibilă pentru copii și cu bucuria că această instituție se află într-un cartier (Crângași) devenind astfel accesibil unui public mediu, entuziast și avid de evenimente de calitate pentru copii.

Succes în continuare!

Notele noastre, între care cea maximă este 5, sunt:

Atmosfera generală 5

Accesibilitate 5

Interactivitate 3

Preț 5

Locație 5

RBN

RBN, semnatara acestei cronici, este un susținător al proiectului Roata Mare și o persoană activă în peisajul educației culturale și nonformale din București. Ii mulțumim pentru rândurile de mai sus și pentru susținere.