Vreau să vă spun că Roata Mare e faină. O iniţiativă demnă de laude şi de interesul oricărei mămici, posesoare de pici, ca şi mine. Piciul meu e fetiţă. E o puştoaică tare haioasă şi curioasă. Un om de 10 ani, cu pretenţii de domnişoară. Mereu pe fază, neobosită în a mă pune în încurcătură, care lansează teme de gândire şi de discuţie la care e sigură că nu am nici cea mai mică şansă de câştig.

E tot timpul cu întrebările şi observaţiile la ea, iar avalanşa de întrebări nu îmi este adresată numai mie, ci şi persoanelor pe care ea le evaluază ca fiind de încredere, calde, cu suflet bun… şi interesate să îi facă ei pe plac, evident. Şi dacă tot curiozitatea e la vârsta la care atinge cote maxime, puştoaica mea a învăţat cum poate să găsească răspunsuri la ce o interesează. Iar interesele ei se schimbă de la un anotimp la altul.

Iar vara asta, interesul ei a fost extrem de mare pentru cursurile unei şcoli de vară. Nu oricare şcoală… cea mai „super- mega- tare” (am citat-o 🙂 ) şcoală, unde a frecventat nişte cursuri despre care am să vă spun şi vouă. În ceea ce priveşte trezitul de dimineaţă, în timpul vacanţei, nu a ridicat nicio problemă. Ea s-a ocupat de tot: ceas deşteptător, mâncare la pachet, caiet de notiţe, haine pentru a doua zi. Organizare brici, fără nici cea mai mică intervenţie din partea mea. Cam acesta a fost primul efect pe care Şcoala de vară organizată de Muzeul Antipa l-a avut asupra puştoaicei mele.

Cursurile la care a participat au captivat-o, profesorii au fost de excepţie şi cu siguranţă modalitatea în care au interacţionat cu copiii a fost una inedită, pentru că nu de puţine ori mi-a transmis că ar dori să petreacă toată ziua la curs. Aşadar, după cursuri, eram informată cu entuziasm despre mamifere, ce mănâncă şi de ce au dinţii într-un anumit fel, unde le pot găsi dacă vreau să le caut, despre fluturi şi câte mii de specii sunt, că omizile sunt grozave iar anumiţi fluturi sunt de-a dreptul mortali, că expoziţia de fluturi vii trebuie văzută de 2 ori pe zi, obligatoriu, iar cunoştinţele de la cursul de fotografie te transformă în cel mai tare fotograf profesionist.

Cu alte cuvinte, cursurile organizate vara aceasta de Muzeul Antipa au fost minunate, iar oamenii de acolo adevăraţi profesionişti. Acum, noi ne dăm „specialiste în muzeu” în faţa prietenilor, iar ea a devenit adevărat ambasador, prieten devotat şi fan declarat al muzeului. Să nu mai spun că urmăreşte şi cunoaşte toate evenimentele ce vor fi organizate la muzeu, iar pe agenda ei şi-a notat deja care va fi următoarea aventură.

Şi, ca să ştiţi, o noapte la muzeu nu e un film, e aventura pe care o aşteaptă orice copil, pe care eu, mamă, o recomand mămicilor dornice să sădească în sufletele copiilor lor amintiri sănătoase şi aspiraţii, poate mărunte acum, dar cu siguranţă cu un ecou în viitor.

Sunt Nico, mama unei fetiţe de aproape 11 ani. Îmi place să petrec timpul cu fiica mea, să hoinăresc prin parcuri şi prin muzee, pe străduţe înguste cu case colorate, să privesc cerul, să răsfoiesc cărţi prin librării şi să dansez tango. Cred că mi-am găsit locul în lume şi mă bucur că am tot ce îmi trebuie, mai ales acele lucruri care nu pot fi cumpărate cu bani. Admir oamenii deschişi, veseli şi cu suflet mare. Iubesc viaţa şi zâmbetul copilului meu!