Sâmbătă, 25 martie, a avut loc premiera unei noi piese de teatru pentru copii realizate de teatrul Ion Creangă: ”O poveste a porcului”, după Ion Creangă. Ne-am bucurat să putem participa și mai ales să fiu acolo cu doi copii, unul de 7, altul de aproape 8 ani astfel că le-am înregistrat la cald impresiile și reacțiile.

Cunoaștem spectacolele realizate de teatrul Ion Creangă astfel că ne-am dus cu așteptări mari. Știm că sunt un teatru cu actori buni, cu regizori buni, cu piese adaptate bine grupelor de vârstă propuse, deci cu o echipă profesionistă în spate. Așteptările nu ne-au fost dezamăgite și am asistat la o piesă de teatru spumoasă, dinamică, plăcută. A fost o reinterpretare în cheie contemporană a faimoasei povești scrise de Ion Creangă, destul de fidelă – din câte ne aducem aminte – variantei originale.

Ne-au plăcut, în ordine aleatorie:

• costumele, bine realizate, sugerate dar și integrate în contemporaneitate; pe de o parte vrăjitoarea cea rea avea un costum care i-a făcut pe însoțitorii mei să își pună amândoi mâinile la ochi în momentul apariției ei, pe de o alta este ”costumul” lui Făt Frumos care, când se lepăda de pielea de porc, era îmbrăcat în blugi și tricou 🙂 dar și costumul străjerilor de la castel care aveau ochelari de soare aurii și… baston de polițist.
• inserția de elemente din zona contemporană: se asculta radio, știrile TV, călătoriile erau sugerate prin derularea unor imagini pe ecranul mare din spatele scenei etc.
• jocul actorilor și distribuția (atât tineri cât și mai în vârstă, între care și doamna Alexandrina Halic pe care eu o știu de când eram în grupul țintă al acestui spectacol!)
• povestitorul; acesta a avut un rol important, de a face legătura între poveste și sală. Chiar dacă interactivitatea a fost redusă nu i-am simțit lipsa pentru că și vârsta copiilor cărora este adresată piesa este mai mare  (5-12 ani) și deci nevoia de interacțiune nu mai este atât de prezentă ca la vârstele mai mici.  Povestitorul se plimba prin sală, punea întrebări copiilor, la început a explicat ce este aceea meseria de actor (o explicație foarte simpatică și clară) și i-a prezentat pe colegii săi etc.
• umorul prezent în piesă, precum sarea în bucate. Copiilor le-a plăcut mai ales regele care spunea mai mereu Ce-a zis?
• că vizionarea ne-a făcut să dorim să citim și varianta originală a poveștii.

Ne-ar fi plăcut:

• să înceapă la fix! Da, însoțitorii mei cei mici începuseră să comenteze (și am mai auzit și alte vocișoare prin sală) că așteptăm prea mult. Piesa a început la și un sfert; chiar dacă nu a fost un capăt de țară și la sfârșit cu toții uitaseră, considerăm important ca o anumită rigoare să se existe și să se păstreze. (Later edit: am aflat motivul pentru care a început mai târziu: protestele din oraș din acea zi, de la acea oră, i-au făcut pe mulți să întârzie astfel încât s-a decis așteptarea lor.)
• ca teatrul Ion Creangă să aibă un sediu al lui. Din păcate redeschiderea sediului acestuia este incertă și piesele se joacă prin bunăvoința altor teatre din București, cum ar fi teatrul Excelsior la care am fost noi. (Later edit: am aflat cu bucurie că în luna aprilie vor reîncepe lucrările la sediul teatrului din piața Amzei; se speră că debutul stagiunii 2018 – 2019 se va juca acolo!)

Recomandăm vizionarea acestei piese de teatru, pentru a completa frumos timpul petrecut împreună cu copiii noștri și pentru nenumăratele subiecte de discuție care se pot forma în jurul său. Felicitări echipei de la teatrul Ion Creangă pentru toate minunățiile pe care le pregătesc pentru copiii de toate vârstele.

Notele noastre, între care cea mai mare este 5, sunt:

Atmosferă generală: 5

Accesibilitate: 5

Locație: 5

Preț: 5