Pentru cei care se întreabă de ce nu am scris o cronică, deși am văzut filmul acum vreo 2 săptămâni, răspunsul este simplu și elocvent: am uitat. Am uitat că am văzut filmul. Am rămas cu așteptarea (sau mai bine zis, m-am întors la ea) și cu amintiri din „episoadele” anterioare, mult mai reușite.

Evident, copiilor le-a plăcut și, deși cunosc destul de bine câteva filme mai vechi din serie, au evitat comparațiile. Pentru noi, erau însă inevitabile. La început, am fost plăcut surprinși de calitatea imaginii, de grafică, de cromatică; în sfârșit, au adus Ice Age în era 3D! Și pentru că le ieșea atât de bine, scenariștii au fost probabil tentați să aducă tot felul de personaje din episoadele anterioare, ca într-o recapitulare generală sau un „Dacă doriți să revedeți…” Așa că în film s-au etalat, în formulă 3D: Sid, Manny, Diego, Ellie, Peaches, Buck, bunicuța, câțiva dinozauri… Eroul fimului este din nou Buck, nevăstuica-pirat din lumea dinozaurilor, care salvează planeta de la dezastru; el dezvoltă o întreagă teorie științifică și pune în aplicare un plan complicat și aparent imposibil, evitând însă în ultimul moment impactul devastator cu meteoritul. Un fel de Indiana Jones + Die Hard (Greu de ucis), dar în varianta film de animație pentru copii. Și fiindcă a venit vorba, nu vi se pare că Buck are ceva din personajul lui Bruce Willis? 🙂

Revenind la comparații, iată ce le-a plăcut copiilor / ce ne-a făcut să cârcotim:

• șirul de năzbâtii… cosmice ale veveriței nebune/ pentru noi au părut interminabile și prea trase de păr;
• Buck / corect; e cel mai reușit și mai bine conturat personaj;
• dinozaurii zburători / de acord; erau amuzanți și își făceau treaba ca singurele personaje negative;
• bunicuța leneșului Sid a fost foarte simpatică și amuzantă / unanimitate deplină;
• a fost interesantă chestia cu magnetul care atrăgea meteoriții pe Pământ/ nu știu în ce măsură teoriile și explicațiile științifice au fost pe înțelesul copiilor, mai ales că erau turuite în ritm alert; am discutat apoi despre magneți, despre vulcani, despre cristale și despre tot ce în film părea posibil (să arunci magneții cu ajutorul erupției vulcanice și să deviezi traiectoria meteoritului, să rămâi veșnic tânăr în preajma unor cristale etc.);
• a fost amuzant/ nu pe cât ne-am fi dorit;
• a fost colorat și dinamic/ de acord.

În concluzie, Epoca de gheață: Ploaie de meteoriți e un film de văzut în familie, în vacanță. Poate nu se ridică la înălțimea așteptărilor fanilor mai vechi ai seriei, dar copiilor le va plăcea. În plus, vă va da ocazia să reluați filmele mai vechi, în așteptarea unui Ice Age nou mai reușit. Pentru că, după cum concluziona băiețelul meu: „Să știi că tot  Ice Age cu dinozauri mi-a plăcut mai mult!” 😉

Ice Age 5 – Produs de Twentieth Century Fox Animation, SUA

Regia: Mike Thurmeier, Galen T. Chu