Mărturisesc, deși poate suna paradoxal, că de-a lungul timpului am achiziționat multe cărți de copii, pentru satisfacția și bucuria personală, și m-am gândit mai puțin la nevoile reale ale copiilor, la ceea ce îi atrage, le e util și le place. De aceea mă străduiesc să ies din zona mea de confort – floricele, pasteluri, curcubee, și îmi fac curaj să pătrund în zona crepusculară – mașini, avioane, curse, vânătoare, lupte etc. Adică mai puțină contemplație și mai multă acțiune.

           Cartea Lindbergh. Povestea unui șoricel zburător prezintă o scurtă istorie a evoluției aparatelor de zbor: de la simple aripi la aeronava completă, și a reprezentat pentru mine ocazia ideală de a face primul pas spre un nou tărâm al cunoașterii.

          Lindbergh își dorește să se alăture tovarășilor săi fugiți în America, de teama capcanelor puse de oameni. Cea mai sigură pare a fi pentru el calea aerului, așa că micul temerar va încerca să-și confecționeze un aparat de zbor. Eșuează la început, se prăbușește cu aparatul construit, este cât pe ce să moară, îl vânează bufnițele și pisicile din oraș, însă nimic nu-l face să dea înapoi.

Perseverent și muncitor, reușește până la urmă să perfecționeze un aparat de zbor cu care trece grandiosul ocean și după o noapte grea și lungă, aterizează pe tărâmul libertății, fix în fascinantul New York. Aici, o mulțime de oameni extaziați și o mare de șoareci îi fac o primire triumfală. El, un șoricel atât de mic și neînsemnat, realizase un lucru atât de mare!

Se spune că realizarea extraordinară a șoricelului i-ar fi inspirat pe mulți, inclusiv pe un băiețel cu numele de Charles Lindbergh, care atunci când a crescut mare, în 1927, a proiectat un avion cu motor unic, cu care a traversat de unul singur și fără întrerupere Oceanul Atlantic de Nord, fiind primul care a reușit această performanță (după șoricel, bineînțeles).

Torben Kuhlmann, ilustratorul cărții (și totodată autorul) face o treabă excelentă. Alegerea exclusivă a tonurilor vintage și a elementelor de epocă (vestimentația personajelor, arhitectura clădirilor și multe alte detalii pe care le veți descoperi cu plăcere), recreează atmosfera interbelică. Mi-a plăcut în mod deosebit perspectiva din care sunt realizate unele scene: aproape de nivelul șoricelului, creându-ne impresia că vedem lumea chiar prin ochii micii vietăți.

Cred că povestea poate induce copiilor două idei foarte constructive:

– dintr-un lucru negativ, poate ieși ceva pozitiv, adică ”tot răul, spre bine”, idee care reiese din revelațiile pe care eroul nostru le are, de fiecare dată ca o consecință a unui eșec;

– atunci când ai un vis, oricât de mare ar părea și oricât de mic te-ai simți tu în fața lui, cu perseverență și multă muncă făcută cu dăruire și pasiune, vei reuși să-l vezi împlinit.

Pe site-ul autorului este menționat că lectura se adresează vârstei 4+ , însă cred că, în funcție de nivelul de dezvoltare și de aria de interes, se poate coborî și în jur de 3 ani și jumătate. Băiatul meu are puțin peste această vârstă și în afară de ultimele 2-3 pagini când deja se plictisise, a rezistat mulțumitor.

Pe el l-au atras mai puțin aspectele tehnice (cantitativ redate echilibrat, cartea nu abundă, din fericire, altfel ar fi fost obositor chiar și pentru părinți 🙂 ). În schimb, i-au plăcut scenele de acțiune și cel mai impresionat a fost de talentul șoricelului de a scăpa de pisicile și bufnițele care îl hăituiau permanent.

           Cartea e o minunăție și se vede că este realizată cu multă pasiune și asta poate pentru că există o legătură între Kuhlmann și aviatorul Lindbergh. Oricât am scotocit internetul nu am reușit să aflu precis ce relație de rudenie este între cei doi, însă la finalul cărții sunt două fotografii care îi înfățișează, asemănarea fiind izbitoare.

Așadar, sper că v-am convins că șoricelul Lindbergh merită din plin să-și facă loc în biblioteca celor mici. O găsiți de cumpărat atât online cât și în librării.

Lindbergh. Povestea unui șoricel zburător – autor și ilustrator: Torben Kuhlmann, Traducere: Luminița Turcu, Editura Corint Junior, 2016

Ileana, cea care a împărtășit cu voi gândurile de mai sus, are 30 de ani și este mama a 3 copii. Locuiește într-un oraș mic, înconjurată de natură și încearcă să își învețe prichindeii să aprecieze zi de zi lucrurile simple și frumoase din jur și care li se întâmplă.