Am avut ocazia acum ceva vreme să descopăr, prin intermediul unei bune prietene, o inițiativă lăudabilă: Citim Împreună România. O doamnă venită din SUA, doamna Brandi Bates, s-a hotărât – împreună cu soțul ei – să renunțe la viața într-o lume lipsită de griji și conectată la tehnologie, pentru una simplă și legată mult mai mult de natură și de lucrurile simple. Astfel s-au mutat în Lupeni, pe Valea Jiului, și și-au creat o viața frumoasă în care proiectul Citim Împreună România (CIR) – este o parte importantă.

CIR este un concept simplu și pleacă de la o nevoie la fel de simplă: e demonstrat – copiii, pentru a deveni cititori conștienți și iubitori de cărți, au nevoie să li se citească zilnic câte 20 de minute. În mod surprinzător pentru Brandi, acest lucru a văzut că nu se întâmplă în toate casele din România și nici în mod organizat în instituțiile care ar trebui să se ocupe de acest lucru: în școli și biblioteci. Iar de aici provocarea CIR, proiectul ei de suflet: să convingă pe cât mai mulți de beneficiile cititului împreună (da, exact, acel lucru simplu și de la sine înțeles probabil pentru cititorii acestui articol, cititul de cărți copiilor noștri, seara înainte de culcare sau oricând altcândva!) și să facă din acest lucru o activitate asumată și integrată (în toate familiile cu copii dar și în școli, prin introducerea lecturii obligatorii în programa școlară).

Pentru a afla mai multe și a vă spune și vouă despre Citim Împreună România am purces imediat la lucru și am trimis câteva întrebări la care Brandi a răspuns. Iată-le mai jos:

– Ce este Citim Împreună și cum s-a născut ideea?

Cred că unul din lucrurile care ne fac profund umani este atunci când binele pe care îl dorim copiilor noștri este același bine pe care, deși cu o intensitate diferită, îl dorim și copiilor altora. Cititul cu voce tare, deși eu prefer să îl numesc citit împreună, a fost unul dintre aceste bunuri. Eu și soțul meu citim cu voce tare copiilor noștri de când s-a născut primul nostru copil, acum 11 ani (iar înainte ca ei să se nască, ne citeam unul altuia). Am o amintire foarte clară citindu-i fiicei mele de numai 7 luni Noaptea din ajunul Crăciunului, o poezie de Clement C. Moore, ilustrată de Jan Brett. Era o carte potrivită pentru un copil de 7 luni? Nu. Oare o fi înțeles ceva din ea, vizual sau verbal? Nu cred. Își aduce aminte de ea? Bineînțeles că nu. A fost un lucru bun, că i-am citit? Cu siguranță.

În cei 11 ani în care am Citit Împreună copiilor noștri aproape zilnic, nu m-am îndoit nicio secundă de beneficiile acestei activități. Din contră, am devenit din ce în ce mai convinsă de nenumăratele sale beneficii asupra copiilor în principal dar și asupra noastră, a părinților și asupra noastră ca familie în general.

Iar acum câțiva ani am început să îmi doresc ca de această bucurie să aibă parte și alți copii. Iar când m-am uitat în jur, în comunitatea în care trăiam (n.r: în orașul Lupeni, pe Valea Jiului), nu am văzut multe cazuri similare.

O prietenă îmi spunea, la un moment dat: Mi-ar plăcea să citesc zilnic copiilor mei, așa cum faci tu, dar ne-am plictisit de aceleași 5 cărți. Bineînțeles! Cine nu s-ar plictisi? Eu am crescut într-o comunitate înconjurată de cărți, în care copiii mergeau la bibliotecă săptămânal pentru a-și umple plasele cu cărți, pe gratis; o comunitate în care un copil își putea cumpăra o carte încă frumoasă cu doar 1 leu, de la un târg de antichități sau în care învățătorii dădeau cărți copiilor la sfârșitul anului școlar. Cărțile curgeau ca apa. Iar acest lucru mi l-am dorit și pentru alții.

Am început cu o cutie. Am rugat câteva dintre prietenele mele mame să cumpărăm împreună câteva cărți pentru copii – cărți frumoase, cărți care iubesc copiii, cum le-am denumit – și să le folosim împreună. Nu ar fi mai bine și mai ușor, decât să avem fiecare dintre noi cărți ieftine și urâte? Mămicile au fost entuziasmate. Apoi am început să ne întâlnim săptămânal pentru a face schimb de cărți iar într-un final am ajuns să stăm împreună, săptămânal, pe un covor și să citim pe rând cărțile.

Când am început să le invit pe prietenele mele să citească unor grupuri de copii, mă loveam mereu de același scenariu: țineau cartea ilustrată înspre ele în timp ce citeau iar copiii nu puteau vedea imaginile în timp ce povestea era citită, citeau prea încet, monoton, prea repede, nu se uitau la copii decât după ce terminau de citit. Deseori, experiența era la fel de plictisitoare pentru copii ca și pentru cititorul neexperimentat. Era mereu senzația că se citea copiilor nu împreună cu copiii.

Așadar, cu minime indicații și demonstrații, discursul mamelor a devenit din ce în ce mai bun iar unele dintre ele sunt azi printre cei mai buni cititori pe care îi cunosc. Iar pe măsură ce cititul se îmbunătățea, la fel se întâmpla și cu experiența copiilor. Au început să asculte, să asculte cu adevărat, să fie captivați și să ceară tot mai multe povești. Copiii mici de tot stăteau alături de adolescenți, captivați de aceeași poveste timp de 20 de minute. Și reveneau săptămânal, iar dacă am învățat ceva în ultimii doi ani este asta: fiecare copil vrea să i se citească, să citească împreună cu cineva.

– Citim Împreună poate fi asociat școlilor, programei școlare? V-ați gândit să îl legați de o abordare formală a învățământului? Sau este mai degrabă apropiat conceptului de homeschooling?

Conform unui sondaj Elinet din mai 2015 privind alfabetizarea în România, părinții români citesc acasă, copiilor, la jumătate din rata la care citesc părinții din Europa. Și deși nu am o statistică pentru cadre didactice care citesc copiilor, experiența îmi spune că este și aceasta mai mică decât ar trebui să fie. Nu am timp să le citesc copiilor – este ceea ce îmi spun cel mai des profesorii.

Ceea ce vor să spună de fapt ei este că nu au timp să le citească o carte care nu este legată de programa școlară, de evaluare. Nu au timp să citească de plăcere dar se plâng că elevilor lor nu le place să citească. Răspunsul meu este mereu: Nu ai timp să nu citești elevilor tăi. Cum să te aștepți ca unor copii să le placă să citească atâta timp cât părinții și profesorii nu le oferă o experiență frecventă și plăcută de citit pentru și împreună cu ei? Atâta timp cât nu Citim Împreună cu copiii, pentru plăcere și cu plăcere, nu ne putem aștepta ca aceștia să își dorească și să le placă să citească prea mult.

Dacă a Citi Împreună trebuie să fie cumva, atunci trebuie să fie plăcut.

De fiecare dată când îi citim unui copil, trimitem un semnal de „plăcere” către creierul lui. Ați putea considera acest semnal și un fel de reclamă, care îl condiționează pe copil să asocieze cărțile și cuvântul tipărit cu plăcerea.

Jim Trelease, autorul best-seller-ului „The Read Aloud Hanbook”

Din păcate însă, mult prea des cititul este transformat într-o experiență plictisitoare, plată, dacă nu chiar dureroasă pentru copii. Cititul Împreună (CI) nu ar trebui să fie așa: când citim, un copil nu ar trebui să stea nemișcat pentru că așa i s-a zis; când Cititul Împreună este făcut cum trebuie, atât cititorul cât și cel care ascultă intră într-o poveste și sunt ținuți acolo vrăjiți de magia poveștii.

Pasiunea pentru lectură se aprinde din scânteile emoționale ce apar între un copil,o carte și persoana care îi citește.  Nu poate apărea doar din cartea însăși, nici de la adultul care citește cu voce tare – este relația ce se formează între toți cei trei, cea care îi conduce către armonie. Mem Fox

Foarte des mi se întâmplă să văd poze ale unor adulți citind unor copii din România iar copiii par plictisiți de moarte. Nu asta este ceea ce ar trebui să fie Citim Împreună iar proiectul Citim Împreună România (CIR) s-a născut pentru a crește frumusețea și beneficiile cititului împreună în România, de la case particulare până la școli și biblioteci. CIR este o mișcare românească cu misiunea de a cultiva beneficiile și frumusețea cititului împreună în rândul copiilor și adulților din România. Din CIR fac parte autori români de cărți pentru copii, ilustratori, tipografi și cadre didactice, un specialist în educație și eu. Mantra noastră este: Citiți împreună. 20 de minute în fiecare zi.  Indiferent de vremea de afară sau dinăuntru. De când se naște copilul și mult după ce va învăța să citească singur. Astfel creștem cititori.

– Cui se adresează CIR? Și ce trebuie să facem pentru a deveni parte a proiectului? Oricine poate participa?

Momentan, o bună parte din munca noastră – începută în februarie 2016, – a constat în anunțuri publice în social media care încercau să educe și să inspire. În mai am organizat un concurs de fotografie pentru Tații Cititori cu ocazia zilei tatălui (și o să îl facem din nou la anul așa că vă rugăm să fiți pe poziții, cu fotografiile de tați și bunici citind, pregătite!)

De asemenea, am organizat un program pilot de lectură de vară în care am implicat cititorii din Lupeni. S-a numit E vremea cititului și în 4 săptămâni 26 de cititori cu vârste de la 2 până la 50 de ani au citit 18.518 pagini; acel bebeluș căruia odată îi citisem Noaptea din ajunul Crăciunului a citit 2576 din aceste pagini.

Căutăm în jur de 10-20 de organizații partenere/librării care să se implice în acest program în vara anului 2017 (Dacă sunteți interesați sau cunoașteți vreun librar care ar putea fi, vă rog să ne contactați). Ne pregătim să lansăm o nouă inițiativă: Bebe Café– de fapt un club de carte pentru bebeluși care va fi și un grup de suport, care se va întâlni săptămânal pentru a împărtăși experiențele părinților și, ați ghicit, pentru a Citi Împreună bebelușilor (și de asemenea vom împrumuta între noi cărți pentru acasă). Dacă sunteți interesați să organizați un astfel de Bebe Café vă rugăm să ne contactați. Și, de asemenea, visăm și plănuim că vom lucra în spitale, școli, case de copii și în continuare în biblioteci și pentru părinți, ca până acum.

Mulți specialiști sunt de acord că unui copil trebuie să i se citească în jur de 20 de minute pe zi, de la naștere. Dacă acest proiect își propune să convingă părinții de acest aspect, eu voi continua să călătoresc și să formez părinți, educatori, bibliotecari etc. în acest sens, voi încerca să îi conving de cât de plăcut este Cititul Împreună.

– Este un proiect național? Cum îi vezi tu viitorul? Cum vei ști că ai reușit?

Voi ști că am reușit când:

1) Voi intra într-un spital și voi vedea asistente și voluntari citind copiilor internați cărți de la biblioteca spitalului

2) când va fi greu să găsești în România o bibliotecă care să nu aibă măcar o Oră de Lectură pentru copii pe săptămână

3) Când copiii care călătoresc distanțe lungi vor primi cărți în loc de sau alături de iPad iar un adult își va petrece și mai mult timp alături de ei pentru a Citi Împreună

4) Când educatorii de la grădinițe care citesc copiilor vor spune că tuturor copiilor li se citește și acasă

5) Când profesorii renunță la flori din când în când și cer părinților să pună bani pentru a constitui o bibliotecă a clasei cu cărți frumoase pe care orice copil ar vrea să le citească

6) când un copil va putea găsi o carte frumoasă pentru copii – o carte ce iubește copiii – de cumpărat cu 1 leu de la un târg.

Atunci voi ști că CIR a avut success.

Ultimul lucru pe care aș dori să îl adaug este:

Dacă cumva ești un părinte, profesor sau bibliotecar care deja beneficiază de CIR, te rog vino alături de noi pentru a ne dori acest lucru pentru toți copiii din România. Cum poți face asta? Cel mai simplu este să mergi pe pagina Facebook Citim Impreuna Romania și să apeși LIKE. Iar apoi poți continua prin a spune prietenilor tăi despre această inițiativă și să îi rogi să zică și ei mai departe. Poți pune reclamele CIR pe pagina ta de Fb și astfel să duci vorba despre noi. Mesajul, dacă crezi în el, are nevoie de mai mulți mesageri. Mulțumesc. Și un Citit Împreună fericit!

(Mulțumsc Roata Mare pentru invitație! A fost o plăcere!)