O nouă piesă a avut premiera de curând la Opera Comică pentru Copii (OCC) din București: musicalul ”Micuța Dorothy”, adresat copiilor peste trei ani, o reinterpretare a poveștii clasice -Minunatul Vrăjitor din Oz- de Lyman Frank Baum.

Pentru noi mersul la teatru, operă sau balet sunt în primul rând ocazia recapitulării regulilor de bune maniere specifice: cum ne îmbrăcăm, când ajungem, ce facem când ajungem acolo, ce facem în sală, când aplaudăm, când nu aplaudăm, de câte ori bate gongul etc.  Aceste povești au loc, evident, înainte de începerea piesei.

Micuța Dorothy este povestea muzicală a fetiței care, luată pe sus de un uragan, ajunge în țara lui Oz, împreună cu cățelul Țic – Țic. Pentru a merge înapoi la familia ei fetița trebuie să ajungă în Orașul de Smarald unde locuiește vrăjitorul Oz; pe drumul spre acest oraș ea își face prieteni: o sperietoare de ciori, un om de tinichea, un leu și toți trec împreună prin diverse aventuri, în timp ce pășesc pe drumul auriu care îi duce spre destinație. Scopul final, acela de a se întâlni cu vrăjitorul care le va îndeplini dorințele este atins după aventuri și multă muzică. Este o piesă despre prietenie, despre virtuți, despre încrederea pe care trebuie să o avem în noi.

Ce aș spune de la bun început: nu cred că este un musical pentru copii de 3 ani. Copilul meu cel mic, de 3 ani și jumătate, nu a rezistat până la final și la fel s-a întâmplat cu alți copii de această vârstă prezenți în sală. Piesa a durat 1 oră și 20 de minute și, cum mă așteptam, după aproximativ 45 de minute el a început să se sucească, să vrea să ieșim, nu mai avea răbdare; la final am plecat rapid astfel că nu am văzut dacă a mai avut loc și tradiționala sesiune de autografe. Aș spune că acest musical este mai degrabă pentru copii peste 4 sau chiar 5 ani.

Ce ar fi bine să faceți înainte de orice reprezentație:

• să vorbiți cu copiii înainte, despre subiect, să îi pregătiți. Noi am ajuns mai devreme, am cumpărat un program și în jurul unui ceai cald și o brioșă la cafeneaua OCC am răsfoit-o și am aflat numele personajelor, ce se întâmplă în piesă etc. Am stabilit astfel o serie de așteptări, i-am făcut pe copii curioși dar în același timp au aflat la ce să se aștepte și le-a fost ușor, în timpul reprezentației, să înțeleagă cum se numesc personajele: cățelul Țic-Țic, vrăjitoarea Zug-Zag, spiridușul Șiretlic, leul Papanaș etc.

Ne-a plăcut:

• decorul și utilizarea unui ecran imens situat în spatele scenei pe care se derulau  imagini care indicau călătoria personajelor prin Oz
• muzica, semnată de Marius Țeicu; melodioasă, ușor de reținut, cu lipici, molipsitoare. Recunosc însă, nu m-am putut abține să nu mă întreb cum ar fi fost această piesă cu o muzică mai apropiată de anii pe care îi trăim, care să nu aibă ecouri din vremurile copilăriei mele
• libretul (semnat Silvia Kerim): fluent și ușor de urmărit, fără cuvinte licențioase, cuvinte și cântece care se repetau și erau astfel mai ușor înțelese de copii
• simularea trecerii timpului prin mișcarea parcă cu încetinitorul a personajelor; nu știu însă dacă copiii au înțeles ce se întâmpla exact pe scenă (ai mei nu și-au dat seama)
• posibilitatea discuției pe tema încrederii în sine, a prieteniei, a magiei. Practic ceea ce protagoniștii își doreau: sperietoarea de ciori- minte, omul de tinichea – inimă, leul Papanaș – curaj, sunt atribute pe care le avem cu toții, trebuie doar să avem încredere în noi, în prieteni, să le căutăm în noi și să le educăm. Mi-a plăcut că, atunci când am întrebat de ce avem nevoie de inimă și ce sunt sentimentele, băiatul meu cel mare a răspuns: Sentimentele sunt gândurile inimii. Acestea fuseseră spuse de Dorothy pe scenă iar el reținuse cu grijă.
• introducerea într-o lume de basm, încă de la intrare. Așa cum suntem deja obișnuiți, la OCC reprezentațiile trăiesc dincolo de scenă astfel că și acum am fost invitați să pășim pe o cărare galbenă care ne pregătea și ne conducea în sală și spre ținutul magic, trecând printr-o pădure magică etc.
• interactivitatea: în limita posibilităților, povestitorul interacționa cu copiii și îi întreba diverse lucruri, îi punea să aplaude etc. Interacțiunea cu publicul nu este punctul forte al spectacolului însă acest lucru nu deranjează, piesele de teatru, balet, musical, operă au întotdeauna – datorită specificului – un grad redus de interactivitate. Este bine că ea totuși există și, presărată înțelept pe parcursul piesei, îi ține pe copii alerți și implicați în poveste.

Ne-ar fi plăcut, mai ales dacă se adresează și copiilor de 3-6 ani:

• să dureze mai puțin. Așa cum am spus, 1 oră și 20 de minute este prea mult pentru copiii de grădi.
• să înceapă la FIX! Minutele de așteptare în care copiii stau cuminți pe scaun se scad din minutele de atenție din timpul vizionării. Am observat că cei care se ocupă preponderent cu reprezentații pentru copii din grupa de vârstă 0-6 ani cunosc acest aspect și îl respectă.

Concluzionând, recomandăm această nouă piesă a OCC copiilor peste 5 ani și felicităm echipa pentru realizare.

Notele noastre, dintre care cea mai mare este 5 (cu mențiunea că aceste note au fost date inclusiv pentru categoria de vârstă 3-6 ani) sunt:

Atmosferă generală: 4,5

Interactivitate: 4

Accesibilitate: 3,5

Preț: 5

Locație: 5