Trecuse ceva timp de când nu le mai citisem copiilor din cartea ”Locomotiva și băiatul ei”, însă de curând am răcit cu toții, de la cel mai mic, la cel mai mare (a nu știu câta oară iarna asta), și am fost nevoiți să stăm zile la rând în casă, așa că mi-am zis că ar fi o ocazie numai bună să revenim asupra ei.

Deși ne ustură pe toți gâtul, nasul ne curge și tușim în cor, uneori e chiar amuzant să văd cât de nerăbdători sunt copiii să-și ia siropelele colorate și dulci, așezate cuminți în dulap. Și chiar dacă presupune un efort mai mare și griji în plus atunci când răcește toată lumea odată, încerc să fiu mulțumită că trebuie să tratez o banală răceală și nu ceva mai grav.

Adevărul e că atunci când te îmbolnăvești, ești mai dispus să-nțelegi suferința altcuiva, chiar dacă acel cineva care suferă este …o locomotivă, așa cum se întâmplă în cartea despre care vă vorbeam – Locomotiva și băiatul ei – scrisă în versuri de Oana Chiru și ilustrată de Irina Dobrescu.

În această carte o simplă jucărie devine o jucărie adevărată pentru băiețelul care îi este prieten. De aceea atunci când, pe neașteptate, locomotiva Ricuța se îmbolnăvește și nu mai are chef deloc să umble hai-hui prin lume, băiatul își arată prietenia, fiindu-i aproape în toate momentele grele prin care trece: o încurajează, o duce la Spitalul de Mașini și Motoare, îi explică răbdător de ce trebuie să continue tratamentul, atunci când Ricuța se revoltă și nu mai vrea să audă de doctori și medicamente.

Dragostea apropiaților e foarte importantă în procesul de vindecare, așa că avându-l mereu alături pe băiat, Ricuța se întoarce acasă după mult timp petrecut în spital, într-o stare mult mai bună și mai ales, mult mai încrezătoare că se va face bine. Aici este așteptată de numeroși alți prieteni care organizează în întâmpinarea ei o petrecere de bun-venit: cântă, dansează, se bucură și bineînțeles, pornesc din nou împreună, plini de veselie, la plimbare prin lumea mare! Și tare mult le place copiilor momentul petrecerii:

Ce zi minunată! Ce zi veselă! Ce zi frumoasă!

Șopârlele au dansat vârtej o samba nebunească

Iar zmeul i-a servit cu creme d’amour franțuzească.

O caracatiță entuziastă s-a apucat să jongleze cu ouă

Mare greșeală! Ghiciți cu ce-a-nceput să plouă?

Ricuța le-a povestit cu amănunte cum a fost la București,

Și pe urmă au cântat laolaltă balade locomotivești

Netulburați, au petrecut până târziu pe seară

A fost un carnaval măreț, cel mai trăsnit pe care l-au avut în gară!

Grafica este realizată de Irina Dobrescu, una dintre cele mai apreciate ilustratoare de la noi, de după `89. De fapt, numele său a fost principalul motiv pentru care m-am hotărât să cumpăr cartea. Îmi place tare mult și mă înveselește paleta cromatică și modul jucăuș și ușor caricatural în care vine în întâmpinarea textelor pe care le ilustrează.
Textul cărții este foarte potrivit pentru a le vorbi celor mici despre ce înseamnă prietenia adevărată, despre suferința altor copii sau dacă e cazul, pentru a-i pune față în față cu propria suferință și a le oferi, pe înțelesul lor, un exemplu de încredere și curaj.
Pornind de la sentimentele și emoțiile pe care le trăiesc cei doi, putem spune pe nume stărilor – ”băiatul e îngrijorat”, ”Ricuței îi este teamă”, ”băiatul este încrezător”, ”Ricuța s-a înveselit”, etc – și astfel povestea devine un instrument pentru dezvoltarea empatiei copiilor noștri.

Tot în acest sens, putem face legături între situațiile prin care trec eroii poveștii și diverse experiențe pe care le-au avut chiar ei – ”Ai fost și tu îngrijorat atunci când… dar te-ai înveselit apoi când…”, ”Tu ți-a luat siropul atunci când ai fost răcit? ”etc.
La noi funcționează foarte bine exercițiul acesta și pentru a capta atenția celor mici atunci când încep să dea semne de plictiseală.
Deși în esență problematica abordată este tristă, cartea fiind dedicată tuturor copiilor suferinzi din lume, textul este haios, lejer, ușor de înțeles și de reținut, transmițând optimism și încrederea că, în final, totul se va sfârși cu bine. Și noi ne putem reaminti alături de cei mici, că sănătatea este unul dintre cele mai prețioase daruri, de care trebuie să ne bucurăm și să ne îngrijim permanent.

Locomotiva și băiatul ei – autor Oana Chiru, ilustrație de Irina Dobrescu; editura Doxologia Junior, 2015;