Sătulă de discuțiile create în jurul filmului Frumoasa și Bestia– pardon, în jurul unei găselnițe de marketing – am decis să mergem la film, doar noi, fetele, căci băieților nu li s-a părut interesant. Am văzut un film frumos, cu decoruri și costume spectaculoase, cu efecte speciale, cu multă muzică și scene de dans -printre care și cele câteva secunde ce au stârnit atâtea controverse; scenele respective pot cel mult să stârnească râsul, nu conțin nimic indecent și nu mi s-a părut că atentează la nici un fel de valoare morală. Era nevoie însă de un subiect care să îi intereseze pe adulți, și cum glumele cu corporatiști nu își găseau locul aici, au recurs la planul B. 🙂

În binecunoscuta tradiție Disney, filmul este o combinație de fantezie și musical, o interpretare a basmului deja celebru, care primește accente menite să amplifice factorul emoțional, oferind mai multe detalii despre personaje; Belle este orfană de mamă, care a murit de ciumă; Bestia este tot un prinț orfan de mamă, crescut de un tată prea aspru; Belle a moștenit aptitudinile tehnice și de inventator de la tatăl ei etc.

În general este urmat scenariul desenului animat din 1991 și coloana sonoră a acestuia, care era totuși mult mai reușită. Chiar și așa, filmul este un remake de succes, o producție spectaculoasă, care încântă privirile, trezește nostalgii, hrănește imaginația, un film de familie pe gustul mai multor generații.

Ce ne-a plăcut:

• Atmosfera de basm, costumele minunate, decorurile spectaculoase, scenografia ingenioasă, prin care atât castelul, cât și orășelul prind viață;
• Momentele magice / efectele speciale (pregătirea și așezarea mesei, crearea rochiei etc.);
• Gaston – Luke Evans (pe care îl știam din Hobbitul) joacă excelent un personaj înfumurat, narcisist, arogant, care duce tot filmul; ar fi meritat, poate, o altă abordare a poveștii, în genul Maleficent, care să-l aibă ca personaj central;
• Bestia – care „e mai interesantă în varianta de bestie decât de prinț”, a declarat balaurița mea de 9 ani și jumătate :);
• Personajele animate în general și Lumière în special;
• Le Fou – tovarășul de nedespărțit a lui Gaston, protagonistul așa ziselor „momente gay” pe care le consider o găselniță de marketing, care să alimenteze discuțiile și interesul pentru film (copiii nu sesizează nimic dincolo de umorul situației); e un personaj amuzant, prezent și în animația din 1991, dar mai bine realizat decât atunci; îl admiră pe Gaston, pe care îl crede prieten; treptat înțelege că acțiunile lui nu sunt corecte și le dezaprobă;

Ce nu prea ne-a plăcut:

• Emma Watson (Belle) – nu prea i se potrivește rolul de prințesă Disney, în ciuda ajustărilor moderne din ultima perioadă, prin care li se imprimă un caracter mai puternic (educația, independența, hotărârea, ambiția etc.); nu strălucește în acest rol, iar în film în general personajele „negative” sunt de departe mult mai reușite;
• Bestia și-a pierdut din aerul de leu din animație și seamănă mai mult cu un țap cu coarne imense; cred ca putea avea o înfățișare mai spectaculoasă;
• Lupii seamănă foarte mult cu cei din saga Amurg; apoi am aflat că e același regizor care a lucrat și la două dintre filmele din binecunoscuta serie; 🙂
• Durează cam mult (123 de minute);
• „A fost cam siropos…”- a conchis sec balaurița mea. 🙂

Una peste alta, filmul este frumos, spectaculos, merită văzut; întrevăd portițe strecurate pentru a dezvolta tot felul de continuări / episoade adiacente; pe mine a reușit să mă transpună într-o lume fantastică, iar nostalgia copilăriei s-a întâlnit cu sentimentul de a împărtăși emoția și aventura în jurul aceleiași povești, cu balaurița mea critică și neînfricată!

Frumoasa și Bestia, fantezie, musical, 2017, Regia: Bill Condon, Cu:Luke Evans, Emma Watson, Dan Stevens, Produs de: Walt Disney Pictures, SUA, 2017

Articol scris cu drag pentru voi de Despina de la Roata Mare.