Cronică: Da De Ce (nu) îmi iubesc țara? și Muzeu3017 – două expoziții ALTFEL

Am profitat de vremea ne-ploioasă pentru a ieși în oraș cu copiii și a vizita două expoziții  deschise de curând și despre care auzisem multe lucruri: DaDeCe (nu) îmi iubesc țara? – deschisă la MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană) și Muzeu3017 – un experiment muzeal deschis în fosta clădire Industria Bumbacului pe Splaiul Independenței.

DaDeCe (nu) îmi iubesc țara?, deschisă până pe 25 iunie și cu intrare gratuită, este rezultatul unor ateliere desfășurate de copii alături de artiști și este ideal să fie vizitată în grup organizat – ca participant la programele asociației DaDeCE care a organizat-o, fie cu clasa, fie cu familia. Din păcate noi am ratat momentul așa că am vizitat-o în familie.

Ne-a plăcut cel mai mult că această expoziție aduce în discuțiile cu copiii subiectul patriotismului. Întrebările ”ce vă place la țara voastră?” și ”ce nu vă place la țara voastră?” au avut răspunsuri frumoase din partea celor doi copii ai mei (aproape 4 ani, respectiv 7 ani): îmi iubesc țara pentru că are multe animale sălbatice, pentru că este frumoasă, pentru că nu este război și NU îmi iubesc țara pentru că oamenii în loc să își facă cadouri își fac bombe (- aici am explicat că ceea ce auzim la radio nu se întâmplă la noi dar au rămas totuși cu ideea că oamenii nu sunt drăguți unii cu alții) și pentru că facem mult timp pe drumuri oriunde, mereu, mai ales când mergem la bunici.

Am început discuțiile în drum spre expoziție și le-am continuat în timpul șederii noastre acolo. Pe scurt expoziția – mai degrabă un atelier interactiv – este compusă din câteva stații de lucru care chestionează diverse subiecte: cât de bine ne cunoaștem țara – a trebuit să identificăm dacă o serie de fotografii au fost făcute în România sau în alte țări, să desenăm și scriem propriile noastre cărți poștale.

O altă stație – cea la care am zăbovit cel mai mult – presupunea să desenăm conturul corpului nostru iar apoi pe el să imaginăm o hartă a unei țări – țara noastră – în care să găsim și locul în care se potrivește cel mai bine România – al cărei contur trebuia să îl desenăm folosind un șablon – în locul considerat potrivit. Ambii copii au desenat-o în zona inimii 🙂 și apoi și-au imaginat propriile lor țări: cu munți, lacuri, deșert, animale, capitale, chiar și drapel propriu. Ne-a plăcut că am avut ocazia să colorăm și să desenăm împreună – un lucru pe care nu l-am mai făcut de mult în liniște și fără presiuni externe (pentru școală, de exemplu). Hărțile acestea imaginare le puteam lua acasă sau lăsa acolo, așa cum au făcut alți copii iar ele au fost expuse pe simezele muzeului.

O altă stație presupunea regândirea/refacerea drapelului românesc cu culorile și imaginile relevante pentru noi iar o alta să lăsăm pur și simplu un răspuns la întrebările deja puse de noi mai sus. Este posibil să mai fi fost și alte stații, din păcate însă nu am avut timp să le descoperim și să lucrăm la toate.

Pe lângă chestionarea ideii de patriotism ne-a plăcut – și probabil acesta este un alt atu al acestui gen de ateliere – faptul că am petrecut timp împreună și am făcut altceva decât rutină. Ne-ar fi plăcut ca cineva să fi fost acolo și să ne fi ajutat și îndrumat mai mult în descoperirea noastră.

Recomandăm această expoziție celor ce doresc să facă ALTCEVA împreună cu cei mici. Deși se adresează copiilor care deja știu să scrie, și cei mici – cu puțin ajutor – au multe de făcut și descoperit în ea.

Această prezentare necesită JavaScript.

O altă expoziție vizitată în aceiași zi a fost Muzeu3017, deschisă până pe 19 iunie și cu intrare gratuită. De data aceasta am văzut o expoziție care rezona mai mult adulților dar în care s-au regăsit și copiii. Din câte am înțeles, această expoziție despre locuire își are punctul de pornire într-o serie de documentare numite Bucharest housing stories, disponibile în expunere, care chestionează modul de viață al oamenilor din ansambluri rezidențiale, blocuri, cămine studențești, ghetou și de pe stradă. Provocarea curatorului este interesantă: se presupune că oamenii din 3017 au descoperit o capsulă a timpului în care au găsit toate artefactele expuse și au încercat să reconstituie viața în București acum 1000 de ani.

Rezultatul acestei provocări este o expoziție împărțită pe module – câte unul pentru fiecare stil de locuire – în care exponatele sunt lucruri comune nouă astăzi – desfăcătoare de sticle, oglinzi, boxe, șlapi, telefoane etc – toate interpretate într-o cheie futuristă și deci cumva amuzantă pentru noi. De exemplu, eticheta explicativă pentru un desfăcător de bere în formă de rechin începea astfel:

Cartelă non-magnetică folosită pentru pontarea la locul de muncă. Denumire populară: ”Desfăcător”

Ne-a plăcut mult expoziția dar ne-ar fi plăcut să fie mai amplă și să meargă mai în detaliu. Ne-a plăcut că ne-a pus pe rând în ipostaza de a locui la bloc, în ghetou, pe stradă iar scenografia expozițională este sugestivă. De exemplu, pentru locuirea pe stradă era imaginat un canal în care stau cei fără casă, un canal în care când intrai auzeai sunetele străzii și te loveai de mizerie și gunoaie. Pentru ghetou am intrat într-o zonă îngustă în care multe haine erau puse la uscat iar pe haine erau imprimate imagini din ghetou și cu locuitorii săi. Și așa mai departe.

Informația – să îi spunem amuzantă – alternează cu cea științifică, de substanță, scrisă totuși în aceiași notă – așa cum ar scrie-o probabil antropologii și sociologii viitorului.

În această expoziție fiecare dintre noi – și mic, și mare – am găsit câte ceva de făcut. Copiii au desenat casa lor, s-au jucat de-a arheologii, noi ne-am adus aminte de vremurile facultății, de locuirea la bloc etc. La ieșire, am fost invitați să donăm (într-o vitrină) obiecte de-ale noastre care vor constitui patrimoniul unor viitoare expoziții similare.

Ne-a plăcut și o recomandăm celor doritori de a vedea lucruri făcute ALTFEL.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am văzut aceste două expoziții în doar câteva ore și vă recomandăm și vouă această rețetă, perfectă pentru o zi de weekend. Atenție, este bine să mergeți după ora 12.00, MNAC deschizându-se doar la această oră dar fiind deschis până la ora 20.00. Muzeu3017 are un program atipic, duminică este deschis între aceleași ore ca și MNAC dar în restul zilelor expoziția poate fi vizitată între orele 17.00 – 20.00.

 

Cu drag,

Cristina de la Roata Mare

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s