Cartea săptămânii: Povești din folclorul germanilor din România, 4+

cez_3387.jpgAm pus mâna pe o carte deosebită, cu multe poveşti frumoase din folclorul germanilor din ţara noastră, o carte care ne-a încântat multe dimineţi şi seri. E o ocazie pentru noi să facem cunoştinţă cu gândirea unei minorități importante din România, recunoscută prin hărnicie, seriozitate şi punctualitate.

Cartea reuneşte o selecţie de poveşti reprezentative pentru fiecare grup etnic german de la noi: saşii din zona Sibiului şi a Braşovului, şvabii din Banat şi Satu-Mare, ţipţerii din Bucovina şi Maramureş şi landlerii din zona Sibiului.  Sub fiecare dintre cele 14 poveşti în parte este menţionat numele minorităţii şi zona din care provine scrierea. Dintre toate poveștile, cel mai mare succes l-au avut la noi: Neînfricatul Hans şi preafrumoasa Hanna, Cutiuţa vrăjită şi Vulpea şi ariciul sau cine râde la urmă râde mai bine.

În Neînfricatul Hans şi preafrumoasa Hanna , este vorba despre un băiat sărman şi orfan dar foarte muncitor, care auzind vorbindu-se despre o fată ţinută ostatică de un zmeu în palatul său aflat tocmai la celălalt capăt al lumii, se hotărăşte să pornească în căutarea ei pentru a o salva. Însoţit de calul său fidel, de care avea mai multă grijă ca de el însuşi, şi care era un cal fermecat, Hans va întâlni în drumul său o bătrână foarte săraca şi lihnită de foame, o vulpe şi un corb prinşi în capcane. Îi va ajuta pe toţi, dovedindu-se apoi că aceştia nu erau nişte făpturi oarecare, ci o zână bună – bătrânica,  conducători ai animalelor din pădure și ai păsărilor din înaltul cerului – vulpea și corbul. La rândul lor, aceştia îşi vor arăta recunoştinţa pentru ajutorul primit, atunci când viteazul Hans va trece prin momentele grele ale confruntării cu zmeul. După ce zmeul este învins, Hans şi Hanna se căsătoresc, trăind fericiţi în castelul zmeului, care le rămâne lor. 🙂

CEZ_3390CEZ_3391CEZ_3392CEZ_3394

Cutiuţa fermecată este o poveste sensibilă despre doi fraţi orfani de mamă, Elisabeth şi Hans, care sunt crescuţi cu greu de tatăl lor, de meserie ţesător. Acesta se vede nevoit să plece la oraş unde speră să vândă cu un preţ mai bun pânza pe care o ţese, lăsându-le celor doi o pâine din care să mânânce pâna se va întoarce. Deşi Elisabeth, sora cea mare, drămuieşte pâinea cum poate mai bine, după trei zile aceasta se termină. La auzul veştii, Hans, fratele mai mic, începe să plângă deznădăjduit, însă Elisabeth îl îmbărbătează promiţându-i că nu vor muri de foame, ci vor merge în pădure pentru a culege fragi, mure şi ciuperci. În pădure dau peste o livadă minunată cu nişte meri nemaivăzuţi şi cei doi fraţi vin de mai multe ori să le culeagă, însă într-una din zile se întâlnesc cu stâpânul livezii, un piticuț neîndurător care vrea să îi pedepsească. După ce Elisabeth îi povesteşte cu lacrimi în ochi despre ei, „Piticuţul, care nu ţinuse la nimeni şi la nimic în afară de livada lui, se uită la cei doi copii şi simţi cum îi dau lacrimile”, așă că acesta le oferă o cutiuţă fermecată care le poate îndeplini orice nevoie, scăpându-i astfel de sărăcie.

 

Vulpea şi airicul sau cine râde la urmă râde mai bine este o poveste cu mesaj moralizator. O vulpe trufaşă plimbându-se prin pădure, se întâlneşte cu un arici de a cărui înfățișare începe să râdă. La explicaţia acestuia cum că acele au rolul de a-l apăra, vulpea îi răspunde cu mândrie că ea nu are nevoie de ace pentru a se apăra deoarece este iute de picior şi ageră la minte, lucru care îi lipseşte ariciului. Dar roata se întoarce atunci când nişte câini poposesc în pădure: ariciul se face iute un ghemotoc de ţepi respingând astfel câinii, dar vulpea este nevoită să fugă cu toţi câinii pe urmele ei. Imploră ajutor de la arici, dar acesta nu are cum să o ajute şi vulpea sfârşeşte sub colții acestora.

CEZ_3403CEZ_3404

Acestea sunt doar trei dintre istorioare, însă toate au farmecul lor şi un mesaj diferit fiecare în parte. Cei mici vor face o incursiune într-un univers captivant, în care eroismul și curajul dar și perspicacitatea și inteligența te ajută să învingi, bunătatea şi hărnicia sunt răsplătite iar răutatea și indiferența în fața suferinței trebuie îndreptate.

Poveştile sunt frumos şi delicat ilustrate, în culori vesele şi vii, de Walter Riess.

Roland Schenn, cel care a tradus şi a adaptat textul poveştilor, este autorul mai multor culegeri pentru copii: Basme din întreaga lume, Poveşti cu animale, Poveşti indiene, Poveşti ruseşti sau Învăţ totul despre circulaţie. A tradus numeroase cărţi pentru adulţi şi pentru copii, în special din cele de aventură de Karl May, apărute la editura Corint, dar şi titluri recente ca Săriţi de pe fix sau Cum să faci faţă oricăror probleme.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Este minunată această incursiune în folclorul altor popoare, unde descoperi că în esență, noi, oamenii, avem aceleași frământări și căutări, iar ceea ce ne deosebește sunt formele prin care alegem să ne manifestăm.

Povești din folclorul germanilor din România; Traducere și adaptare: Roland Schenn; Ilustrație: Walter Reiss; Editura: Corint Junior; Data apariție: noiembrie 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s