Mă gândesc de multă vreme să scriu un post despre prețurile pe care le plătim pentru activitățile la care participăm împreună cu copiii și despre obligativitatea de a ne prezenta la acestea, odată ce ne-am înscris. Și asta pe de o parte pentru că mulți dintre părinții pe care îi cunosc caută oferte cât mai ieftine și se plâng uneori de prețurile unor activități pentru copii, pe de o alta pentru că meseria m-a adus alături de persoane care lucrează în asociații care derulează activități pentru copii așadar le cunosc supărările, grijile, frământările atunci când vine vorba de prețul pe care îl percep de la participanți.

Ar fi deci câteva aspecte asupra cărora aș dori să aduc unele clarificări:

•  Ce înseamnă un preț mic și din ce se compune un preț?
•  De ce este bine ca atunci când ne înscriem la o activitate să avem bunul simț să ne prezentăm?

Un preț mic nu garantează că o anumită activitate este slabă, așa cum un preț mare nu garantează că aceasta este bună.

Inversul rândurilor de mai sus este o percepție, din păcate, prea des întâlnită printre noi, părinții. Cei care au un venit mai mare se tem de multe ori că dacă merg la ceva ieftin sau gratuit atunci vor avea parte de o experiență neplăcută și viceversa. Realitatea este însă alta. De cele mai multe ori secretul unui preț mic sau mai mic se află în subvenție, adică în faptul că o parte din ceea ce compune un preț este susținut financiar din altă parte. Așadar, activitățile desfășurate de instituțiile publice, de exemplu teatrele pentru copii, vor avea un preț de acces mai mic decât cele private. Pentru a înțelege mai bine ideea subvenției și a prețului voi explica mai clar din ce se compune un preț.

Luăm de exemplu asociația X care desfășoară activități educative pentru copii. Această asociație poate avea, între cheltuielile lunare, următoarele:

• chirie – să zicem 800 lei
• întreținere – să zicem în medie 400 lei
• promovare (persoana PR plus promovarea în sine) – aproximativ 900 lei/lună pentru persoană și probabil 100- 200 lei pentru promovare în sine (pe Facebook, de exemplu)
• plată educator cultural care susține activitatea sau activitățile – între 100 și 200 lei/activitate
• plată persoană care se ocupă de organizare: înscriere, achiziție de materiale, ținut legătura cu echipa etc – 400 lei/lună

Aceastea sunt cheltuielile minime, nu mai punem faptul că și alți oameni din asociație ar trebui plătiți… din păcate de multe ori membrii asociațiilor de la noi se văd silite să facă voluntariat. Mai putem plăti conceptul unui program, documentare, deplasarea în altă localitate, mâncare și apă pentru copii, taxa percepută de anumite instituții gazdă ETC.

Aceste cheltuieli pot ajunge în final destul de mari cu mențiunea că, surpriză!, plata persoanei care susține activitățile este printre cele mai mici dintre cheltuieli, suma datorată acesteia depinzând de câți copii se înscriu la program.

Așadar, toate cheltuielile asociației făcute pentru a putea rezista și exista sunt cumulate. După cum se vede, am menționat doar cheltuielile de bază, nimic de genul vacanță la munte sau la mare pentru membrii echipei. În cazul în care în mod fericit o parte din acest total este susținut din altă parte – sponsorizare, o instituție publică ce are un buget destinat activităților educative etc – suma se reduce astfel că suma care trebuie percepută/obținută este mai mică. În final, această sumă este împărțită la numărul estimat de participanți la un program sau la programele dintr-o lună – și acesta este prețul biletului pe care noi trebuie să îl plătim. Din prețul total obținut de la o activitate este asigurată în primul rând plata educatorului cultural iar restul este dirijat spre plata celor amintite mai sus. Dacă sunteți curioși, faceți un calcul pentru a vedea cam cât ar trebui să coste un bilet la o activitate a unei asociați care desfășoară 20 de activități educative pe lună∗; folosiți datele de mai sus; veți fi surprinși și veți înțelege multe (presupunând că la o activitate participă 15 copii – ceea ce este rar – am făcut acest calcul și am ajuns la prețul de aproximativ 20 lei/ copil – sună cunoscut?).

Cât despre cel de-al doilea subiect – participarea la un eveniment odată ce ne-am înscris sau anunțarea din timp că nu mai putem ajunge, iată mai jos câteva motive pentru care am face bine să avem bun simț:

• o urmare a celor scrise mai sus și un lanț al slăbiciunilor este faptul că în momentul în care rezervăm un loc atunci banii pe care îi vom plăti sunt alocați unor plăți, intră în circuitul financiar de care vă vorbeam. Dacă renunțăm și nu anunțăm, acest lucru se traduce în bani pierduți și poate într-o sumă mai mare care trebuie percepută la o viitoare activitate!
• dacă nu vă convinge argumentul de mai sus, atunci uitați-l pe următorul: de obicei asociațiile cu activități de calitate și recunoscute au frecvent o listă de rezervă cu copii care nu au intrat pe lista ”norocoșilor”; răspunsul lor standard este: ”ne cerem scuze, nu mai sunt locuri, în caz se eliberează vreun loc, vă vom anunța” – Acum, puneți-vă în locul unui părinte al cărui copil dorește mult să ajungă la un program dar este pe lista de rezervă și speră la eliberarea unui loc…

O asociație mică dar cunoscută și cu activități educative de calitate a gândit o școală de vară pentru copiii care erau prin București în vacanță. Copiii ar fi fost aduși la ora 10.00 și luați înapoi de părinți la ora 15.00. Educatorul cultural organizator a făcut un preț/zi în funcție de ceea ce trebuia asigurat: mâncare și apă, materiale, plata lui/copil, plata pentru instituția gazdă etc. Prețul era, din bun simț, unul modic. La activitate s-au înscris 10 copii. Educatorul a cumpărat, în dimineața activității, sandwichuri, fructe proaspete și răcoritoare pentru fiecare copil înscris, în total de aprox 15 lei/copil. Din copiii înscriși, au venit 3. Asociația a pierdut din start 105 lei.

După terminarea activităților anunțate, asociația nu a mai repetat activitățile respective, în ciuda altor cereri insistente și a reacțiilor pozitive pe care le-a primit de la copiii și părinții participanți.

…și voi încheia cu prețul mult prea mare cerut câteodată de unele asociații. Cum ne dăm seama dacă ne vor oferi o experiență de calitate? Cum ne dăm seama dacă aceea nu este doar o afacere ci și o activitate gândită pentru a veni în întâmpinarea copiilor noștri?

Ei bine, este greu să ne dăm seama dar putem căuta indicii: ne putem întreba prietenii dacă știu despre ceva despre acea asociație, putem căuta recenzii despre activitățile lor (vezi Roata Mare 🙂 ), ne putem interesa despre activitățile care vor avea loc pentru a înțelege dacă prețurile se susțin (de exemplu dacă se va picta pe sticlă înseamnă că asociația trebuie să cumpere foi de sticlă, culori de ulei, diluant etc care sunt cam scumpe), să aflăm dacă membrii asociației sau educatorii culturali au experiență în activitatea la care mergem etc.

În condițiile în care legislația actuală nu este favorabilă ONG-urilor dar cu toate acestea ele preiau mult din activitatea instituțiilor publice, cred că ar fi binevenit din partea noastră să susținem cum putem activitatea lor. Chiar și dacă această susținere presupune prezentarea la activități sau anunțarea din timp a imposibilității de a participa.

Cu drag,

Cristina de la Roata Mare

∗activitățile unei asociații sunt foarte rar realizate de o singură persoană. În mod normal, la un volum de 20 de activități pe lună, lucrează minim doi educatori culturali. Iar acest număr de activități este tot ideal, în lunile de vară – de exemplu – acestea sunt aproape inexistente, datorită faptului că mai toți copiii sunt plecați din oraș.