Eu și Ioana ne știm de aproape zece ani, din timpul studenției. Vreme de câțiva ani buni am împărțit frățește chiria și cunoscând-o îndeaproape, am ajuns cu timpul să o admir pentru dăruirea și capacitatea extraordinară de muncă de care dădea dovadă de fiecare dată când era implicată în vreun proiect important pentru ea. Deși viața a făcut ca drumurile noastre să aibă cursuri diferite, de curând am avut bucuria să descopăr o verigă comună: cărțile pentru copii: ea – traduce, eu – citesc copiilor.  Am aflat lucruri frumoase, lucruri interesante și utile celor care doresc să afle ce presupune munca unui traducător. Sperăm să vă fie de folos!

Dragă Ioana, vrem să te cunoască și cititorii noștri, așa că vorbește-ne un pic despre tine, despre studiile tale, despre experiența pe care o ai în domeniul Literelor.

Am studiat Literele, secția română-engleză și după absolvire am făcut Masteratul pentru traducerea textului literar contemporan la Universitatea din București. Acolo am avut diverse proiecte, colaborări cu Radio România Cultural, traduceam poezie engleză și le înregistram la radio. Practic am pornit așa, ușor. Am început să traduc în timpul masteratului, apoi m-am îndepărtat puțin de domeniul traducerilor literare și am lucrat într-o companie unde făceam alt tip de traduceri, pentru ca în cele din urmă să ajung tot la literatură.

Te rugăm să ne spui câteva dintre titlurile pentru copii pe care le-ai tradus.

Prima carte pentru copii pe care am tradus-o se numește Procesul limonadei de Jacqueline Davies. Este o carte părută la editura Arthur, deopotrivă educativă şi amuzantă, care mi-a plăcut în mod special, urmată de alte câteva titluri la aceeaşi editură: Gata cu vorba, O vrăjitoare îngrozitoare și o vrajă nefastă și Poptropica –  misterul hărţii, o carte de benzi desenate foarte haioasă.

Cum te-ai orientat către meseria de traducător de texte literare?

        Am făcut masteratul de traduceri literare din pasiune, nu mă așteptam să-mi câștig existența din traduceri literare. Și, cum îți spuneam, după studii am cotit spre alt domeniu de activitate, am lucrat mai mulţi ani în departamentul de traduceri al unei agenţii de presă, iar acum sunt redactor de carte, o meserie înrudită cu cea de traducător de literatură, care este activitatea mea secundară.

Cu mai mult timp în urmă, neștiind prea multe despre această meserie, mă gândeam că nu poate fi atât de dificil să traduci, dar cu timpul, comparând diverse traduceri, am realizat că este totuși destul de dificil, pentru că trebuie să ții cont de multe aspecte, cum ar fi stilul autorului, stilul operei respective sau nuanțele cuvintelor și ale expresiilor pe care le întâlnești. În prezent se publică destul de mult și automat există numeroși traducători. Crezi că există un har special pe care ar trebui să-l aibă un traducător bun?

       Nu ştiu dacă sunt foarte mulţi traducători, n-am date despre asta. În privinţa calităţilor, cred că există mai multe aspecte care definesc un traducător bun: în primul rând trebuie să cunoască foarte bine limba din care traduce şi pe cea în care traduce. Apoi trebuie să-ți placă să faci asta, pentru că nu e o meserie uşoară – îți cere foarte mult timp… pe scaun, în fața calculatorului, deci trebuie să fii pregătit să faci și asta. Și, da, îți trebuie fler şi un anumit simț al limbii în care traduci; să fii inventiv, rămânând fidel textului original.

Între tine, ca cititor, și o carte care îți place foarte mult, se naște o relație și cred că asta se întâmplă cu atât mai mult între traducător și cartea pe care o traduce. Tu, practic, dai viață unei cărți, e o a doua naștere pentru opera respectivă. Cum este această legătură dintre tine și cărție pe care le traduci? Se întâmplă să refuzi proiecte?

            Da, îmi aleg cărțile care îmi plac și se întâmplă să și refuz, fie pentru că nu am timp – cum spuneam,  este o activitate secundară –, fie pentru că nu rezonez cu cartea, vocea ei și vocea mea de traducător nu se armonizează. Trebuie să fie o compatibilitate, ca să mă simt bine în momentul în care traduc și să iasă ce trebuie. Și la final, după ce totul e gata și trebuie să predai cartea, parcă nu îți vine. O tot citești și ți se pare că poți s-o faci mai bună.

Ai vreun ritual anume înainte de a te apuca de tradus?

         Mai întâi mă familiarizez cu vocea cărții, cu stilul autorului, asta ca să nu fiu un traducător „trădător”. Citesc înainte câteva capitole, intru în spiritul poveştii și apoi mă apuc de tradus.

Pentru că ai amintit de traducătorul „trădător”, ce înseamnă expresia „traduttore tradittore”?

Este o expresie veche – „traducător, trădător” sau a traduce înseamnă a distorsiona. Mă gândesc că înainte, când erau puţini cei capabili să tălmăcească textele în alte limbi, dimensiunea morală a actului traducerii era mult mai accentuată.

Problema este că nu există două limbi în lume care să se suprapună perfect semantic. De exemplu,  două cuvinte din limbi diferite care au acelaşi sens propriu (denotativ) pot diferi total la nivelul conotaţiilor. Unele limbi, cum este şi cazul englezei, pot avea un limbaj argotic mult mai extins şi mai expresiv decât cel al limbii în care traduci, iar atunci s-ar putea pierde ceva din savoarea şi atmosfera textului original. Apoi sunt şi jocurile de cuvinte intraductibile, sau cuvintele care într-o cultură au o bogăţie semantică aparte, pe care nu o regăseşti niciunde altundeva.

Și atunci ce faci?

De cele mai multe ori, încerci să găseşti corespondentul cel mai apropiat în limba ta. Alteori, dacă e foarte importantă o nuanță pe care nu o poţi reda cu mijloacele limbii tale, recurgi la o notă de subsol în care explici ce n-ai putut să surprinzi. De aceea e important să ştii foarte bine limba din care traduci, să îi cunoști toate subtilitățile și să ai o relație sensibilă cu textul, pentru că, altfel, s-ar putea să treacă neobservate trimiterile subtile ale mesajului original.

În ultima vreme, le-am citit copiilor mei cu precădere basme și am remarcat traduceri mediocre, aproximative, traduceri care prin distorsionarea exagerată a graiului vechi, răpesc mult din frumusețea și bogăția acestui tip de literatură. Spre exemplu, folosirea unui număr mare de neologisme, care am senzația că nu își găsesc locul într-un basm, sau cuvinte și expresii traduse ad-literam, lipsite de substrat, care sărăcesc textul. Cred că basmul e un gen literar mai sensibil și mai greu de tradus …

        Părerea mea e că nu trebuie neapărat să folosești un limbaj arhaizat ca să redai frumusețea unui basm. Limba română este foarte bogată, numai că noi ne-am restrâns mult vocabularul şi ne-am limitat la stereotipuri.

Nu ți se pare, totuși, că e un limbaj prea tehnic,  fără savoare și de aceea textele sunt fade?

Limba are resurse enorme ca să poți face traduceri savuroase, aşa că dacă un text e fad, problema e în altă parte.

Care sunt criteriile pe care trebuie să le urmărim pentru a ne da seama dacă avem în față o traducere de calitate?

Atunci când citești, nu stai cu o listă de criterii sau de reguli lângă tine. Nu trebuie să fi făcut studii de specialitate ca să poți să-ți dai seama dacă o traducere este bună sau nu, ci pur și simplu simți asta, mai ales dacă îți cunoști limba. Vezi că sintaxa e anapoda, că textul nu curge cum trebuie. Și mai ales dacă ai experiență într-ale cititului, ştii când un text e tradus cu talent pentru că te prinde, îţi place.

Am observat că acele cărți care nu sunt traduse bine, îți creează o stare de disconfort…

       Da, pentru că nu te poți lăsa absorbit de text, în permanență te poticnești, îți dai seama că ceva nu curge.

De pe urma traducerilor specializate am citit că se poate trăi bine, în România de astăzi se poate trăi doar din traduceri literare?

        Cunosc oameni care doar asta fac și probabil că reușesc. Dar e un consum mare de energie, trebuie să traduci susținut ca să trăiești din asta.

Cum este să traduci literatură pentru copii, este distractiv?

          E diferit să traduci literatură pentru copii, pe mine mă revigorează. Nu este simplu, copiii sunt foarte pretențioși. Cred că sunt printre consumatorii de literatură cel mai greu de mulţumit, aici chiar nu îţi permiţi să dai greş. Trebuie să fii foarte atent și cum scrii, ca autor de literatură pentru copii, și cum traduci. Niciun cuvânt dintr-o carte pentru copii nu e la întâmplare, acolo toate cuvintele au un rost, fiecare are greutatea lui. Nu îți permiți să faci concesii sau să ratezi ceva, pentru că fiecare cuvânt contează. Ca traducător, trebuie să ai în vedere funcţia ludică a limbajului, faptul că pentru copii este foarte importantă muzicalitatea textului, iar cuvintele trebuie să fie expresive şi variate. Literatura pentru copii îți dă șansa să sapi mai mult, pentru că ai nevoie de cuvinte frumoase, muzicale, atractive, altele decât cele la care ne limităm zi de zi.

Te rog să transmiți un mesaj tinerilor  care își doresc să urmeze această cale.

       S-o urmeze cu încredere, dacă sunt siguri că asta vor şi pot să facă!

Mulțumim, Ioana Tudor, pentru întâlnirea frumoasă pe care ne-ai oferit-o. Îți dorim mult succes în continuare!