Puține localități din România reușesc să strângă laolaltă într-un perimetru restrâns peste aproape 2000 de ani de istorie a neamului, așa cum face cetatea Alba Iulia. Și nu orice fel de istorie ci din aceea importantă, colosală, copleșitoare, numai nume și date importante și cu ecou, din zorii nașterii poporului român și până în contemporaneitate. Un adevărat (și bun!) muzeu în aer liber deschis tuturor vârstelor, părerilor și pregătirilor.
Am ajuns la cetatea Alba Carolina cu cei doi copii ai noștri (7 și 3 ani) într-o zi friguroasă de duminică, eram în drum spre casă și ne-am oprit să ne plimbăm pentru că ne propuseserăm asta de mult. Pentru că știam cumva la ce să ne așteptăm i-am pregătit pe cei mici dinainte: le-am spus că vom vedea un oraș cu multă istorie, cu cetate, castru roman și biserici medievale toate la un loc, le-am propus un joc care să îi țină alerți și atenți pe tot traseul, respectiv un fel de vânătoare de indicii pe care noi părinții aveam să o construim ad-hoc.
Pe scurt ce aveți de văzut acolo și apoi vă povestim cum am făcut noi: cetatea Alba Carolina este o cetate construită în secolul XVIII în stil Vauban (adică cu mai multe fortificații de apărare succesive: nu doar cetatea este fortificată ci are o serie de alte fortificații așezate în jurul ei astfel încât de sus planul acesteia pare format din stele concentrice), păstrată și restaurată foarte bine, recent. Porțile de intrare (șase la număr) sunt frumos decorate și cu rezonanță, de ele se leagă, în diverse momente ale existenței, nume precum Horia (din Horia, Cloșca și Crișan) sau regii României. Apoi, odată ajunși în cetate se pot vizita catedralele ortodoxă și romano catolică: în prima dintre ele au fost încoronați regii României mari la 1922, cea de-a doua este un monument incredibil de frumos și de bine păstrat, datat începând cu secolul XI (a beneficiat de mai multe etape de construcție) în care puteți vedea mormântul lui Iancu de Hunedoara, cu un frumos basorelief renascentist în partea inferioară, o clădire în care sunt vizibile mai multe stiluri artistice, începând cu stilul romanic, gotic, Renaștere, baroc etc.
Apoi, piața cetății este dominată de castrul legiunii romane a XIII-a Gemina care a staționat în această zonă în perioada cuceririi romane. Reconstituirea și punerea în circuitul public a acestuia ne-a bucurat pentru că, pentru întâia dată în experiența noastră de vizitatori de situri arheologice românești, nu mai vedeam doar niște pietre bine conservate cărora noi trebuia să le imaginăm (de cele mai multe ori greșit!) rostul și poziția ci acum vedeam reconstituirea castrului cu porțile, drumurile, casele lui: nu, nu sunt reconstruite ci sugerate prin desene (din pozele care ilustrează articolul veți înțelege mai bine despre ce este vorba); am vizitat și muzeul castrului, pe locul unde s-a aflat monetăria acestuia, o clădire importantă (PRINCIPIA), un fel de arhivă-tezaur a castrului.
Dacă aveți timp puteți intra și în muzee, poate cel mai important fiind muzeul Marii Uniri cu Sala Unirii în care s-a semnat declarația de unire a Transilvaniei cu România. Dacă nu, puteți să vă plimbați între cel dintâi și cel de-al doilea sistem de fortificații pentru că sunt multe de văzut și făcut: descoperiți pârâiașe cu pești, un centru de echitație, terase și terăsuțe, baterii de tunuri, vă puteți plimba pe jos sau cu o bicicletă închiriată.
Cum am făcut noi: am folosit la maxim statuile ce reprezentau în special soldați pentru a face o scurtă istorie a costumului militar (deh, copiii mei sunt amândoi băieți!), am pus celui mare întrebări la care știam că poate răspunde: ce își aduce aminte legat de Alba Iulia, ce sărbătorim la 1 decembrie, cine sunt strămoșii noștri etc. iar celui mic i-am dat alte sarcini cum ar fi să caute în jur diverse obiective turistice sau indicii (de exemplu, pe unele guri de canal scria ce vedem la dreapta și puneam întrebarea: caută pe unde se ieșea din oraș, ai indicii scrise undeva în jur…iar fratele lui citea pentru verificare); la întrebările celui mic (Ce este o armată?) îl rugam mai întâi pe fratele lui mai mare să răspundă (Este o echipă care se luptă pentru ceva/cineva 🙂 ) și abia apoi interveneam noi. Am folosit fiecare prilej și lucru nou întâlnit pentru a pune întrebări, a afla ceva nou și a ne imagina cum trăiau oamenii din cetate acum 250 de ani (de exemplu, de mare efect au fost roțile folosite pentru ridicarea sau coborârea porților cetății).
Ne-a plăcut la Alba Iulia pentru că am avut ocazia să învățăm multe lucruri doar plimbându-ne (data viitoare vom intra și în muzee), pentru că cetatea bastionară de secol XVIII și castrul roman sunt restaurate, refăcute bine, pentru că sunt informații sugerate sau explicate peste tot și pentru toate nivelurile de interes și cunoștințe, pentru că este curat și ne-a dat senzația de bine, de ”huh, se poate frumos și la noi”.
Las mai jos niște poze pentru a vă bucura și voi de Alba Iulia, cetatea Alba Carolina, Bălgrad…cum vreți voi să îi spuneți. Este un oraș care merită cunoscut, consider că este obligatoriu de vizitat măcar o dată în viață. Iar copiii vă asigur că nu se vor plictisi, vor avea multe de învățat, le va plăcea; depinde doar de voi, de poveștile și informațiile pe care le pregătiți pentru ei.
Mai menționez doar că, pentru o vizită mai îndelungată, în jurul orașului Alba Iulia există multe alte obiective turistice, atât culturale cât și naturale astfel că, pentru cei care trebuie să vină de departe, aveți multe de făcut într-un weekend prelungit: cetatea Aiudului, cheile Râmeților, mănăstirea Râmeți sunt doar câteva obiective care îmi vin în gând repede, fără să zăbovesc prea mult.
Recomandări inspirate 