Cum știm când o piesă de teatru se adresează sau nu copiilor, atunci când în informațiile disponibile nu este menționată vârsta? Păi…nu prea știm așa că nu ne rămâne decât să ne documentăm cât putem de bine înainte și să ne încercăm norocul, așa cum s-a întâmplat și în cazul Rakugo, despre care Ruxandra a scris mai jos.

În prezentarea spectacolului de pe pagina de internet a teatrului Odeon nu este specificat dacă acest spectacol se adresează doar adulților. Astfel, am considerat invitarea copiilor noștri de 9, 7 și respectiv 4 ani binevenită deoarece un spectacol comic permite o anumită rumoare în sală iar actorul în kimono care interpretează toate personajele poveștii, având o recuzită minimă, nu putea decât să capteze atenția copiilor și să le demonstreze, pe viu, ce înseamnă vorbirea cu intonație. Mai ales că în clasele primare se exersează lectura cu intonație.

Au fost singurii copii din sală dar eu cred că mai era suficient loc pentru copii printre adulți. Diane Kichijitsu a fost mai mult decât antrenantă și a captat atenția excelent atât celor mari cât și celor mici.Am ales acest spectacol pentru a afla și experimenta ce este teatrul Rakugo iar Diane a fost minunată în explicațiile oferite înainte de interpretarea propriu zisă a poveștii – anecdotă. Chiar dacă este originară din Liverpool, Diane este îndrăgostită de cultura și tradițiile japoneze, luând cursuri de ceramică japoneză, ikebana, ceremonia ceaiului și s-a perfecționat în arta îmbrăcării kimonoului. Toate acestea le transmite cu așa de mult entuziasm încât băiatul cel mare ne-a cerut curs de ceremonia ceaiului! Iar domnișoara de 7 ani punea sub semnul întrebării dacă este posibil să ai în casă 340 de kimono-uri, cum susținea Diane că deține în casa ei din Osaka.

Limba engleză a fost una facilă și clară, dicția doamnei Kichijitsu perfectă, iar pentru cel mai mic am tradus șoptindu-i la ureche.

La sfârșitul spectacolului Diane a invitat din public un domn pe care l-a antrenat efectiv în interpretarea poveștii, antrenând astfel și sala în acest joc. Nici cei mici nu s-au sfiit să producă sunete din gât care să imite cum curge un sake din sticlă în pahar, care să imite tunderea unui bonsai sau înghițirea unui takoyaki fierbinte. Buna dispoziție a cuprins efectiv toată audiența.

În continuarea spectacolului, Diane a prezentat toate locurile vizitate de ea înainte și după ce s-a stabilit în Japonia. Fotografii din cele mai diverse locuri, povești hazlii și efortul ei de a face cunoscute valorile acestei arte tradiționale japoneze.

Pe scurt, a fost e experiență care a deschis apetitul pentru cultura japoneză în general și din care copiii au reținut valoarea inestimabilă a imaginației, cum să spui o poveste în mod captivant având doar un evantai și o batistă la îndemână, au învățat cuvintele rakugo, kimono, sake, samurai, geishă, takoyaki și au fost bucuroși să observe singuri progresul propriu în învățarea limbii engleze.

La ieșire, ambasada Japoniei a pus la dispoziția spectatorilor un număr al revistei Niponica care prezintă în prim plan Muntele Fuji, Simbolul Japoniei. Aceasta le-a amintit copiilor despre o expoziție de mai demult de la MNAR cu lucrări ale lui Hokusai – muntele, valul, păsări, peisaje și a trebuit să căutăm în bibliotecă și albumul expoziției cu gravurile lui Kunyoshi ca să revadă imaginile cu actori japonezi.

Din păcate fotografiatul a fost interzis în timpul spectacolului astfel încât pentru a ilustra verva Dianei cred că putem folosi imaginea ei de pe pagina de internet a teatrului Odeon.

Notele, dintre care 5 este cea mai mare, sunt:

Pret: 5 

Locatie: 5 

Atmosfera generală în timpul programului: 5

Accesibilitate – 5 

Interactivitate – 5 

Absolventă a facultății de Istoria Artei și mamă a trei copii, Ruxandra are o bogată experiență în organizarea și coordonarea de ateliere – MNAR, Opereta Ion Dacian, Street Delivery, etc. De asemenea, este implicată activ, împreună cu copiii, în viața culturală a orașului prin participarea la diverse activități muzeale, vizite în galerii de artă, trasee pietonale, concerte, teatre, etc.