Să ne imaginăm că ar exista o lume subterană în care, pe timpul iernii, sub ocrotirea și îndrumarea Mamei – Pământ, florile, harnice fetițe, își cos singure rochițe frumos colorate, și ierburile, harnici băieței, pictează gândăceii, în asorté cu ținuta florilor. Apoi, când soarele de primăvară începe să trimită semnale calde spre pământ, alaiul astfel primenit pornește către lumea de sus, pentru a o umple de zarvă, joc, veselie și culoare.

Apoi, să ne închipuim că în păduri sunt mame iepuroaice inimoase, gata oricând să ia în grijă copiii rătăciți, ocrotindu-i și crescându-i alături de ceilalți iepurași, până la sosirea salvatorilor.

Sau că undeva, mai departe sau mai aproape de noi, trăiește o mică prințesă, care petrece fiecare zi în mijlocul naturii: fetițele-de-rouă îi piaptănă părul bălai și o ajută să-și îmbrace straiele regale, Mușchiul –cel- Tânăr îi servește micul dejun, Domnul Corb îi este profesor, animalele pădurii îi sunt partenere de joacă, iar ciupercuțele îi deapănă povești minunate. După o zi plină, petrecută astfel, prietenele – stele îi veghează drumul înapoi spre castel.

Am încercat să vă fac să vedeți cu ochii minții, frânturi din universul feeric,  plin de grație și inocență, pe care scriitoarea Sibylle von Olfers îl creează în poveștile sale. O lume plină de farmec, gingășie și sensibilitate.

Însăși destinul Sibyllei e unul de poveste, parcă: și-a petrecut copilăria într-un castel, iar mătușa sa, scriitoare și pictoriță la rândul său, observându-i talentul, a ajutat-o să și-l cultive, astfel că, încă de copilă, scria și ilustra povești pentru sora ei mai mică, spre deliciul întregii familii.

Deși era foarte frumoasă, fiind o tânără curtată și prețuită pentru numeroasele-i calități, la vârsta de 24 de ani  a ales calea monahală. Foarte devreme, la numai 35 de ani, Dumnezeul căruia și-a închinat viața, a chemat-o pentru a compune povești îngerilor nerăbdători să o asculte.

Cartea ”Cele mai frumoase povești” , apărută în 2015 la editura Univers Enciclopedic Junior, cuprinde poveștile pe care vi le-am povestit pe scurt un pic mai sus, trei dintre scrierile sale: ”Copiii rădăcinilor”, ”O poveste cu iepurași” și ”Mica prințesă în pădure”, traduse și adaptate din limba germană.

Poveștile sunt potrivite de la  aproximativ 3 ani în sus (sau, de ce nu?, chiar și mai devreme, dacă cei mici sunt răbdători). Pentru copiii care tocmai au învățat să citească, pot fi folosite drept suport de lectură, deoarece sunt scurte, simple și atrăgătoare.

Ilustrația, fermecătoare, sensibilă și jucăușă, creată cu multă fantezie, este considerată reprezentativă pentru stilul Art Nouveau și împreună cu textul, creează un tot armonios, încântător pentru privire și suflet.

Sybille von Olfers – Cele mai frumoase povești, ed Univers Enciclopedic Junior, 2015

Ileana, cea care a împărtășit cu voi gândurile de mai sus, are 30 de ani și este mama a 3 copii. Locuiește într-un oraș mic, înconjurată de natură și încearcă să își învețe prichindeii să aprecieze zi de zi lucrurile simple și frumoase din jur și care li se întâmplă.