Sunt în vacanță de curând și mă trezesc târziu, stârmocesc la televizor de dimineață (până seara dacă s-ar putea dar bunica mă invită să-l închid pe la 12), răsfoiesc o carte de colorat încă puțin, ies un pic în parc și se face momentul când e ora de culcare (nu mai încerc să-mi conving părinții că e lumină afară și nu e cazul să mă culc). Plictiseală mare deci! Cu sau fără frați, vacanța e atât de lungă, că nu știu ce-o să fac atâtea zile lungi.Mama m-a întrebat dacă vreau până la concediul când plecăm din București să merg într-o tabără urbană (în oraș adică), la Zeppelin (zboară, e interesant și nu mai există prea multe în lume, sună bine!). E într-o Școală Zeppelin, dar într-o tabără, o combinație neobișnuită pentru mine. Mă momește cu o curte mare plină de instalații de cățărat și jucat, cu o trupă de copii de vârsta mea și cu oameni drăguți care te învață să faci obiecte interesante și să faci sport distractiv (aikido pe limba lor, adică un fel de karate mai pașnice). Accept plictisită propunerea, oricum, nu poate să fie mai monoton decât în casă.

Mă trezesc mai de dimineață decât de obicei, în prima luni de tabără. Ajung la locul faptei și întâlnesc vreo 10 copii care nu își găsesc locul în curte, nu ne știm, ne aruncăm ocheade dar explorăm dealul, podul suspendat și pantele palpitante. Adulții ne lasă să zburdăm așa că intrăm repede în atmosferă până când apare un sensei (în limba japoneză înseamnă ”persoană născută înaintea alteia” dar pentru aikido înseamnă ”maestru”). Începe joaca organizată, cu încălzire, jocuri de socializare (de-alea în care ne cunoaștem mai bine unii pe alții), se formează echipe pe alese, după care ne povestește puțin despre arte marțiale. Sensei are centură neagră, cea mai bună, iar felul în care vorbește cu noi și se mișcă îmi arată cât calm are, mi-ar trebui și mie o porție din-asta în plus. După amiază îl cunoaștem pe Liviu, un german de origine română care folosește ambele limbi ca pe bilele aruncate la circ în sus, le prinde pe toate cu ușurință. În plus, e artist și știe experimente, folosește materiale diferite pentru jucării sau instalații. Cu Liviu începem să construim un robot care se lasă mișcat de forța apei, lucrăm împreună, ne concentrăm, dar avem timp și de glume. Forța apei e ceva la care nu mă gândisem până acum, în orice caz, nu-mi închipuiam un robot mișcat de apă. Concentrarea prea mult timp nu e bună, așa că avem timp de joacă liberă în curte unde apa este acum folosită la jocuri libere și la distracție.

Și uite așa, cu aikido diminețile și experimente după amiază, trec cele cinci zile de tabără. Între timp mi-am făcut prieteni, o să țin legătura cu ei și deja am programat o întâlnire în Herăstrău sâmbăta asta. Vineri vin părinții să se cunoască între ei și să vadă ce am făcut timp de o săptămână la Zeppelin. Mai sunt alte trei săptămâni de tabără cu aikido, vaporașe solare (nu știam că și copiii pot construi așa ceva!), filme create de copii (chiar așa!) și machete din lemn (căsuțe și obiecte diferite). O să-i rog pe părinți să mai pot participa, e un fel de vacanță mai activă și în care mă pot împrieteni cu alți copii. După patru săptămâni pot face și o expoziție cu obiectele astea!

Dacă vreți să ne întâlnim acolo, uite detalii aici. 

Pe curând!!!

Un zeppelin de vară