O cronică a unui curs de dans, făcută – cum rar se reușește – atât de copil cât și de părinte. O cronică a cărei lectură și conținut ne-a bucurat teribil. Lăsăm aproape necenzurate opiniile fetiței de 9 ani și vă invităm și pe voi să le citiți; mai întâi rândurile ei, apoi cuvintele mamei.

Eu, Ilincuț, pot să vă zic personal că a fost de ajuns să mă duc doar o dată la atelier ca să îmi dau seama că trebuie să continui… 😊

Atelierul CÂND DANSEZI, ZBORI e un CURS de dans pentru copii și adulți (un curs foarte foarte liber) în care înveți ce înseamnă LIBERTATEA, COMUNICAREA ȘI MAI ALES DANSUL ÎN SINE…

Una dintre rugămințile lui Cosmin Manolescu (coregraful[1] care se ocupă de acest curs) a fost să aducem cu noi la atelier un obiect pentru care simțim ceva (ceva frumos)😊. Obiectele au fost folosite pe post de MOSTRE ale atelierului. De fapt…. nu vom mai vedea acele obiecte ☹ (le-am donat unui proiect de dans pe care Cosmin îl continuă). Totuși, ele vor deveni în curând niște lucruri foarte prețioase….(PREȚIOASE la propriu pentru că vor fi implicate în spectacolul lui Cosmin)😊😊

COSMIN MANOLESCU: Eu cred că acest Cosmin e unul dintre cei mai buni profesori de dans pe care i-am cunoscut… 

Au fost momente… în care totul era atât de frumos încât nu te mai puteai opri din acea mișcare. Au fost și momente super amuzante: cele în care ne plimbam, cele în care ne dădeam energie cu mâinile apoi ți le puneai pe corp (- nu brusc!), cel când trebuia să mergi și la un moment dat se oprea cineva din grup pe covor și tu trebuia să fii atent și să te oprești tot acolo. …au fost și momente foarte plictisitoare ( au fost super puține de genul asta😊 – poate doar cel în care trebuia doar să dansezi ca un robot de la un capăt al scenei până la celălalt (a fost cam greu). 

CEL MAI EMOȚIONANT MOMENT a fost LA SFÂRȘIT DE TOT când AM FĂCUT UN SPECTACOL pentru SPECTATORI PE CARE NU ÎI CUNOȘTEAM! 🙂 (:

A doua zi de dimineață, simțeam că ceva îmi lipsește… și mi-am dat seama că era nostalgia după dans. 😀

Această prezentare necesită JavaScript.

Când emoțiile sunt bune

de Raluca, mămică de Ilinca 

• Un atelier în care părintele și copilul fug împreună, se caută, se ghicesc, sau își strigă independența, deopotrivă de acut și necesar, ca în viață dar mai senin, asumat și cu sentimentul perfecțiunii care nu are legătură cu viața, ci cu dansul de moment;
• O experiență unde emoțiile sunt absolut necesare (spre deosebire de cotidian când ele mai degrabă încurcă, dezvăluie prea mult, determină fragilități neasumate), un loc în care te joci cu emoțiile, le provoci, le arunci în sus, le prinzi și le transferi celor din jur care continuă dându—le atenție, ocrotindu-le și restituindu-le mai puternice decât la început;
• 3 zile în care mișcarea înseamnă și liniște, pauză sau nemișcare, dar și exuberanță, momente când dansul se concretizează în aerul din jurul propriului corp dar și în vibrația celor din jur, în emoții transformate în umbre sau în respirațiile celorlalți, în priviri scormonitoare sau frugale;
• O știre de foarte curând anunța că s-a demonstrat științific faptul că emoțiile umane configurează fizic lumea. În Sala Replika am simțit cum emoțiile făceau spațiul galben și moale, sau alunecos și fin, multiplicat la infinit și fără margini sau cu limite necesare, în funcție de muzică și de oglinda ei din fiecare. Pe scena Replika s-a văzut cum ceilalți din grup erau parte din fiecare și se mișcau asemeni unui corp uriaș cu mai multe brațe și picioare, puternic și armonios, perfect pe interior și generator de spațiu.

În mod obiectiv, experiența noastră a constat în 3 zile de ateliere de dans cu coregraful Cosmin Manolescu, la Centrul de Teatru Educațional Replika (dacă nu-i știți, nu mai întârziați, au cele mai surprinzătoare, realiste și avangardiste spectacole!). Totul s-a petrecut ca parte a unui demers mai larg al artistului în care experiența dansului în grup (pentru că au fost 6 copiii și câte un părinte) și obiectele dragi pe care fiecare le-a adus vor fi parte din proiectul artistic al lui Cosmin. Atelierul pentru copii și părinți este completat de un alt demers – Coregrafia lucrurilor # apel de obiecte si corpuri iar întreg proiectul este susținut de o finanțare publică, prin Fondul Cultural Național. O bucurie rara avis pe care o sperăm cât mai des petrecută, pentru că o petrecere de sentimente a fost totul.

[1] Coregraful este un om care inventează diverse mișcări de dans foarte elaborate și face un spectacol din ele.

Raluca și Ilinca – autoarele celor de mai sus – sunt două prietene foarte apropiate ale Roții Mari, o mamă și fiică ce împreună formează o echipă minunată. Au mai scris pentru voi/noi și le mulțumim pentru acest lucru și pentru că au rămas de-al lungul timpului alături de noi cu susținere, cu critici dar mai ales cu prietenie.