Finding NEMO…Vorba vine. Nu că ar fi fost foarte greu să îl găsim. Se află la o azvârlitură de băț de gara centrală din Amsterdam. Poate vă întrebați ce legătură are NEMO cu Amsterdam…Cum care NEMO? NEMO Science Museum. Am ajuns acolo într-o însorită zi de mai, cam pe la prânz și din tren am sărit direct pe vaporul științei, deoarece clădirea muzeului are chiar formă de vapor, fiind ușor recognoscibilă de toată lumea. Muzeul se află ”ancorat” pe malul râului Amstel și este o apariție stranie printre atâtea parking-uri de biciclete care se întind cât vezi cu ochii.

Ni s-a zis că o zi însorită în Amsterdam ar fi o raritate în luna mai. Așa că ne-am simțit cât se poate de norocoși. Atât de norocoși că n-am mai dat ochii cu soarele vreme de patru ceasuri și jumătate. Cam atâta ne-a luat să explorăm muzeul și apoi să îi convingem pe copii să mai luăm și ceva de-ale gurii. Pentru că pentru ei a fost pur și simplu o vizită cu sufletul la gură, fără alte necesități și dorințe.

Totul a început cam așa: la parter ne-am cumpărat biletele și ne-am lăsat hainele la garderobă. Apoi am rupt-o la fugă spre primul etaj. Atât fetița noastră mai mică (4 ani neîmpliniți), cât și băiatul mai mare (6 ani) erau nerăbdători să descopere, să exploreze și efectiv, în primele 5-10 minute au fugit de la un modul la altul nedecizându-se căruia să îi acorde mai întâi toată atenția lor. A fost destul de bulversant și pentru noi pentru că se comportau precum particulele de polen din experimentul lui Robert Brown. Nu știam pe care să ținem ochii ațintiți ca nu cumva să se amestece cu alte particule la fel de mici și la fel de agitate.:)

În fine, după primul impact, s-au mai domolit și au început să exploreze totul, să zicem, sistematic.

Ce le-a atras atenția? Evident, locul unde puteau fi ei înșiși închiși într-un balon uriaș de săpun. Apoi globul cu fulgere și mașinăria cu care puteai să îți creezi propriul vârtej de apă. N-au ratat însă tunul de aer, scăunelul cu care te puteai cățăra singur până sus trăgând cu putere de funie (aici au stat minute bune), au descoperit magnetismul sub diferitele lui forme și felul în care se produce curentul electric s-au jucat cu sunetele mai grave sau mai înalte, modelându-le după bunul lor plac, au fentat iluziile optice și au asistat la un experiment bazat pe binomul cauză-efect. Cauza: un prim impuls, dărâmarea unor cărămizi uriașe de domino, efectul: o rachetă lansată în spațiul NEMO. Totul cu multe: ooo-uri, aaa-uri, eee-uri din partea copiilor care asistau în arena experimentelor.

Și…după mai bine de-o oră am ajuns și la etajul doi. Unde am luat-o de la capăt. Iar fuga de la un modul la altul, până când au reușit să își aleagă preferatul. A câșigat detașat fabrica de reciclat apa, de unde cu greu au convenit să plece și să exploreze și altceva. Ce le-a mai plăcut? Lumea formelor. Încăperea în care dacă te așezai în colțul cel mai de jos erai un pitic, iar în cel mai de sus, păreai o Alice în Țara Minunilor gata să iasă prin acoperișul casei. Linia de producție din fabrica de bile colorate. Barajul în calea cascadelor făcut din săculeți. Roata mozaic. Liftul din care nu puteai ieși decât învârtind de o roată mai ceva ca ocnașii la mină.

La etajul trei și patru am grăbit un pic pasul. Nu înainte de a ne explora propriul creier sau de a admira invențiile la baza cărora a stat…lumina. Pe terasă am captat energia produsă de vânt și am făcut muzică.

Și uite-așa am țopăit dintr-un experiment într-altul fără să ne dăm seama că se făcuse ora 5 după-amiaza și că ne era totuși foame.

Nu am plecat însă fără să dăm o raită și prin magazinul muzeului, de unde copiii s-au ales cu o mașină de făcut curcubee, un vulcan activ și un dinozaur captiv într-un ou de ipsos.

Sper că v-am incitat suficient să pășiți pe urmele lui NEMO. Aventura ne-a costat cam așa: fetița cea mică a intrat gratis, însă toți cei peste 4 ani am plătit câte 15 euro/ persoană.

Vero se ocupă de relații publice și comunicare și de scris poezii și povești frumoase și delicate. Are doi copii pe care încearcă să îi ducă, în timpul liber, la cât mai multe activități educative. Îi mulțumim pentru că a scris cu atât entuziasm pentru Roata Mare.