Pentru că suntem încă la început de an, mi-am dorit ca primul articol scris anul acesta să aibă o orientare pozitivă și să fie totodată corelat ultimei teme abordate, la finalul anului trecut: Copilăria de azi, între jocul constructiv și dependență.

      Așadar, vă invit să abordăm astăzi tema jocului constructiv: cum e recomandat să vă jucați cu copiii voștri și despre importanța și impactul pe care acest tip de joc îl are asupra dezvoltării limbajului, dar și a psihicului în general.

       Prin urmare, haideți să descriem un pic conceptul acesta de ”joc constructiv”, în sensul în care îl vom utiliza în acest articol. Prin contrast cu articolul amintit mai sus, jocul constructiv reprezintă acel tip de joc care ajută la dezvoltarea armonioasă a copilului, fără a duce la dependență, fără a afecta negativ palierele dezvoltării cognitive sau planurile dezvoltării emoționale și sociale, ci stimulându-le în sens adecvat.

Cât de important este jocul în dezvoltarea vorbirii copilului și care sunt cele mai eficiente tipuri de joc în acest sens?

         Aș spune, extrem de important! Este recomandat ca stimularea verbală a celui mic să se realizeze încă din primele sale momente de viață. Dacă e vorba despre bebeluş, repetarea silabelor simple, a onomatopeelor sau chiar a vocalelor prelungite, asociată jocurilor cu diferite părţi ale corpului său, a celor cu diferite obiecte pe care le manipulează sau a celor care antrenează vizual copilul, stimulează debutul verbalizării, aducând cu sine repetarea de către copil a silabelor auzite, la început fără sens și așa cum poate el la acel moment. Treptat, aceste silabe vor fi asociate obiectelor, căpătând semnificaţie. Ulterior, copilul îşi va dezvolta vocabularul cu ajutorul adultului, a jocurilor tip incastru, a puzzle-urilor, a jocurilor tip memo-game, a jocurilor de asociere (culori – obiecte, animale – hrană – adăpost, cifre – obiecte etc.), a marionetelor, a poveştilor citite de adult, ulterior povestite de copil, iar la vârsta şcolarităţii, citite chiar de copil. Practic, orice activitate ludică desfăşurată la orice vârstă a copilăriei poate fi însoţită de verbalizare, participând astfel la dezvoltarea vorbirii celui mic.

 

Cum să adaptăm jocurile la vârsta copilului?

         Pentru fiecare vârstă în parte există anumite tipuri de jocuri specifice sau preferate de cel mic.

       În perioada antepreşcolară (1 – 3 ani) este încă dominant jocul cu obiecte, dar începe să apară şi jocul simbolic. Cel mic foloseşte obiecte neînsufleţite pentru a imita acţiuni ale adulţilor (de exemplu, păpuşa vorbeşte la telefon, ca şi mami). Simbolistica devine din ce în ce mai complicată, copilul putând deveni în joc un mijloc de transport preferat, un animal sau un adult pe care îl cunoaşte. Copilul se joacă mult cu adultul, fie jocuri de mişcare (aruncare în sus, de-a trânta, de-a rostogolirea etc.), jocuri verbale, dar şi jocuri didactice. Pe la 2 ani şi jumătate, copilul preferă jucăriile cu roţi, cu care poate transporta, jucăriile muzicale, păpuşile, mingile, animalele, marionetele, jocurile tip incastru, cuburile etc. Încep să apară apoi jocurile de rol, copilul devenind pe rând medic, educatoare, pompier etc.

 

      În preşcolaritate (3 – 6/7 ani), copilul poate juca mai multe personaje, rolurile acestuia diferenţiindu-se (de exemplu, în rol de adult, se preface că pune masa împreună cu păpuşa, duce copiii – păpuşile – la plimbare etc.). La 4 ani, jocul nu mai este izolat, ci e preferat jocul cu un copil mai mare sau mai mic sau cu mai mulţi copii. La 5 ani pot apărea jocuri cu prieteni imaginari, jocuri profesionale, jocurile de mişcare (tricicleta, bicicleta, mingea), jocurile de construcţii. La 6 ani, copilul devine fascinat de jocurile cu apă şi pământ (de exemplu, construieşte tunele, turnuri etc.), dar rămâne atras şi de minge, coardă ş.a.m.d. Jocurile cu reguli devin acum tot mai dese. Un exemplu de acest fel este jocul de-a v-aţi ascunselea.

Cât timp pe zi să acordăm jocului?

         Jocul este o constantă a copilăriei şi a preşcolarităţii, implicit. La 2 ani şi jumătate, jocul ocupă o mare parte din timpul copilului. În preşcolaritate, de cele mai multe ori copilul fiind integrat într-o instituţie de învăţământ preşcolar, activităţile de la grădiniţă sunt dublate de jocuri realizate în colectivitate (jocuri de rol, jocuri fizice, jocuri creative, puzzle-uri etc.). După programul de grădiniţă, copilul continuă activităţile ludice acasă, alături de părinţi, sub forma tipurilor de jocuri menţionate anterior. Sigur că orice activitate este mai plăcută pentru un copil dacă ea este îmbrăcată sub forma unui joc. Aşa că este chiar recomandat ca părinţii să încerce să se joace cu copiii cât mai mult, chiar dacă se joacă efectiv sau desfăşoară împreună activităţi educative sau casnice, sub forma jocului.

De ce jocul ușurează comunicarea cu un copil? Îl ajută explicațiile ludice să înțeleagă mai ușor ceea ce se petrece în jurul lui?

      De multe ori, haina ludicului îi facilitează celui mic înţelegerea lucrurilor şi a fenomenelor înconjurătoare. Asta tocmai pentru că jocul este o constantă a copilăriei. Aşadar, tot ceea ce este perceput ca fiind un joc, este mult mai atractiv pentru copil. Chiar şi la şcoală, copilul va fi mult mai atras de o materie abordată de profesor într-o manieră ludică, comparativ cu o alta abordată clasic, sub forma dictării informaţiei sau a explicaţiilor mai mult sau mai puţin teoretice sau abstracte.

Putem vorbi despre o complementaritate a diferitelor tipuri de jocuri astfel încât împreună să poată determina o dezvoltare echilibrată a copilului?

        Cu siguranţă. Fiecare tip de joc desfăşurat la o etapă de vârstă sau alta sau în mai multe etape de vârstă, îşi pune amprenta asupra dezvoltării armonioase a copilului. Anumite jocuri stimulează cognitiv copilul, antrenând memoria (de exemplu, jocurile tip memo-game), atenţia (cum ar fi jocurile tip labirint, găsitul diferenţelor între imagini, puzzle-uri), imaginaţia (precum marionetele – utile pentru jocurile de rol şi crearea poveştilor), limbajul – care poate fi stimulat folosind oricare din jocurile menţionate anterior; jocurile fizice sau de interacţiune stimulează dezvoltarea motrică optimă a copilului; jocurile de echipă îl stimulează pe partea interacţiunii sociale, ajutându-l să îşi regleze adecvat comportamentul social.

Ce le recomandăm părinților?

         Dacă ar fi să enumăr câteva constante principale din viața unui copil, dimensiuni care îl ajută să își dezvolte frumos și echilibrat mintea și trupul, aş menţiona, cu siguranţă comunicarea, jocul şi poveştile. Consider foarte important să se vorbească cu copilul încă din primele momente de viaţă, să i se explice lucruri în mod adaptat, să i se solicite să denumească obiectele pe care le foloseşte şi acţiunile desfăşurate zilnic, să i se ceară să argumenteze de ce preferă o jucărie sau o activitate în detrimentul alteia, să i se explice când greşeşte şi cum ar fi mai potrivit să se comporte într-un anumit context. Vă recomand vouă, părinţilor, să vă jucați cât mai mult cu copilul vostru, să îl încurajați să se joace cu alţi copii, să îl stimulați în descoperirea de jocuri noi şi să includeți cât mai puţin dispozitivele moderne (tablete, telefoane mobile etc.) în joaca sa. Să preferați interacţiunea ludică directă cu copilul, în detrimentul unor jocuri sau aplicaţii mobile care îl pot stimula pe de o parte, dar care afectează, utilizate frecvent, atenţia copilului. Să îi citiți celui mic poveşti, să îl puneți să le povestească, atunci când vocabularul îi este suficient de dezvoltat pentru a putea face asta, să îl încurajați să citească la rândul lui poveşti şi chiar să creeze unele noi. Și, pentru o mai mare bucurie, dați-vă voie să fiți liberi și creativi în jocurile desfășurate împreună cu cei mici!