Cronică: Muenchhausen – Stăpânul minciunilor

Duminică dimineața am fost la mult așteptata reprezentație a spectacolului de operă Muenchhausen – Stăpânul minciunilor împreună cu doi companioni mai mici: unul de 5 ani jumate, un altul de 10 ani jumate. Acolo ne-am întâlnit cu alți copii de vârste apropiate de cele ale copiilor care mă însoțeau.

20150920_103753

Îmi vine greu să fiu obiectivă după dezamăgirea pe care am trăit-o. În pauză foarte mulți copii au plecat și am înțeles că la alte reprezentații părinții au cerut să li se dea banii înapoi. Am aflat abia prea târziu, în drum spre casă, că acest spectacol era destinat copiilor cu vârsta de peste 14 ani. 

20150920_105516Am văzut acest lucru în broșura cu programul stagiunii primită la intrare și apoi am verificat pe siteul Operei Comice pentru Copii. Totuși, faptul că nu am fost singurii induși în eroare mă face să cred că într-adevăr acest eveniment a fost prost promovat și nu s-a adresat grupului țintă dorit, cu atât mai mult cu cât în stagiunea trecută îmi aduc aminte că de fiecare dată când întrebam la telefon cărei vârste se adresează cutare sau cutare spectacol se răspundea, mereu amabil: pentru copiii de orice vârstă, doar să reziste și să nu fie totuși foarte mici (adică peste 3 ani).

Așadar percepția mea în acest caz este subiectivă pentru că m-a interesat abordarea pentru copii mai mici. De asemenea, nu voi comenta prestația artiștilor, interpretarea lor, regia și scenografia pentru că nu acesta este interesul nostru ci latura educativă a spectacolului.20150920_110706

Astfel, actul I nu a fost deloc interactiv iar pentru copii, chiar și pentru cei peste zece ani, a fost greu de înțeles ce se cântă. În pauză copiii au întâlnit un clovn al cărui nume nu l-am reținut, care era proiectat pe un ecran mare și care nu putea evada de acolo de unde îl închisese baronul mincinos. Actul al doilea a fost mai interactiv și mai plăcut decât primul: s-a dansat mai mult, s-a vorbit, dirijorul a antrenat sala, s-au aruncat bancnote de dolari făcuți în țara baronului Muenchhausen după care toți copiii au alergat, pe scenă a apărut chiar și clovnul pe care copiii îl văzuseră în pauză.

Povestea a fost o interpretare modernă a vieții și gogorițelor fantastice ale baronului Muenchhausen în care detalii din viața reală (datoriile sale, prezența soției sale care încerca să îl protejeze) se împleteau cu poveștile fantastice pe care le spunea. Totul este adus în contemporaneitate prin intervenția unor copii ce se amuză de gogorițele baronului, a doamnei Kern, un personaj feminin ce simboliza cinismul lumii în care trăim și de faptul că în final protagoniștii hotărăsc să facă o firmă prin care să promoveze Show-ul Munchhausen și poveștile sale fantastice, astfel că s-a vorbit de marketing și PR.

20150920_112037 A fost o adaptare modernă a unei povești clasice -libret semnat de Holger Siemann, regie Cristian Mihăilescu, muzică Dan Dediu, coregrafie Răzvan Mazilu și așa mai departe – cu mesajul (măcar parțial) că ceea ce vedem și auzim în media este pe jumătate spus și de multe ori neadevărat. Deși muzica a fost pe gustul meu cred că pentru copii – nepregătiți și formați insuficient pentru a înțelege muzica cultă contemporană – a fost mai greu de acceptat.

Ne-a plăcut că eram introduși în lumea baronului încă de când pășeam în teatru și unele elemente prezente pe scenă (televizoarele, de exemplu) se regăseau și în holul teatrului, că interacțiunea cu clovnul a avut continuitate în actul al doilea.

Concluzia noastră: NU ESTE PENTRU COPII MICI, SUB 10 ANI! (am uitat să menționez că în timpul reprezentației pe scenă se bea vin iar copilul meu de 5 ani a întrebat de ce se clatină baronul și se schimonosește așa. Nu este un subiect tabu dar nu era momentul unor explicații atunci).

20150920_124743Poate fi interesant pentru copiii mai mari și probabil așa a și fost, am făcut un mic sondaj printre vecinii de rând și mi-au zis că le-a plăcut sau că le-a plăcut din când în când (pentru că nu prea înțelegeau ce se cântă sau nu știau cuvinte gen tain) fără însă a-mi da mai multe detalii.

Notele noastre, care nu reflectă -repet- prestația artiștilor, muzica, regia și scenografia ci numai partea educativă a reprezentației, sunt (5 este cea mai mare):

Atmosferă generală: 4

Accesibilitate: 3

Interactivitate: 2

Locație: 5

Preț: 5

3 comentarii

    • Incercam sa ajutam parintii prin astfel de cronici. Ma bucur ca v-a fost de ajutor. Pe site mai sunt cronici similare iar daca doriti sa stiti despre alte activitati educative la care noi nu am fost, va rugam sa ne spuneti si incercam sa ajungem. Weekend placut!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s