Bună ziua dragi oameni, sper că vă plac cărțile așa cum îmi plac și mie. Vreau să vă spun că până acum autoarea mea preferată a fost Astrid Lindgren dar după ce am citit “Rostogol merge acasă”, Lavinia Braniște e noua mea autoare preferată. Să vă spun de ce.

Cartea e foarte distractivă, mereu se întâmplă ceva neașteptat, personajele au prenume haioase și am râs mult citind cartea pentru că e plină de umor.

Totul a început cu o barză care a trebuit să ducă 11 porci acasă la mama lor. Al 11-lea era mai grăsuț și foarte greu și se numea Rostogol. Ce bucurie a avut Flavia (barza care trebuia să ducă purcelul) când s-a întâlnit cu un bărzoi tânăr pe nume Zdrell care trebuia să o ajute să ducă purcelul acasa! Dar călătoria lor nu a fost fără probleme… Mi-a plăcut foarte mult cum era detaliată cartea iar unele momente au fost chiar dramatice, de exemplu când vulpoiul Socott l-a mușcat pe purcelul Rostogol de coada și l-a răpit în vizuina sa (…pe care a furat-o de la un bursuc, nu a construit-o singur).

Mi-au plăcut mult ilustrațiile de Andrei Măceșanu și textul Laviniei Braniște. Erau și părți extrem de amuzante când în capul lui Socott se auzeau ecouri de la sfaturile tatălui său care spunea: “Prinde ceva-ceva-ceva”. Să vă mai spun ca Socott se numește așa pentru că atunci când era la școală era foarte bun la socotit însă s-a lăsat de școala și s-a retras în pădure ca să vânze animale mici ca să le dea iubitei lui. Socott nu știa exact ce vrea să facă cu purcelul pe care l-a răpit, pentru că era prea mare și ocupa prea mult loc în vizuina lui. Acesta este motivul pentru care Socott a spus că Rostogol e un elefant roz și l-a lăsat să plece. Aici eu cu mami am râs în hohote.

Și eu, așa ca și Socott, încep ceva și după îmi schimb planurile și nu mi se mai pare o idee grozavă ce am început… Bine totuși că Socott s-a hotărât la sfârșit să facă un lucru bun și să dispară din viața lui Rostogol, asta înseamnă că totuși e un vulpoi bine crescut. La fel și cele trei ciori – Antoine (mami zice ca se citeste ”Antoan”), Chiril și Melodiu (mami zice ca frații ăștia doi seamănă cu Chiril și Metodiu, care au creat alfabetul bulgar, ca să scrie în limba lor) sunt niște personaje haioase, ei se cred serioși și inteligenți dar eu nu prea înțelegeam ce spun, cred că nici ei nu s-au înțeles prea bine unul pe altul. Ciorile și ele au avut un plan pentru Rostogol, să-l răpească și să îl vândă dar și ei au renunțat la planul lor și au zburat pe drumul lor.

Personajul meu preferat a fost Rostogol pentru că era foarte hazliu; al lui mami a fost Socott pentru că se straduiește să gândească și să facă ce este bine.

Vă recomand să citiți și „Rostogol păzește pepenii”, tot de Lavinia Braniște și Andrei Măceșanu; eu când am văzut cartea am fost curios și m-am gândit – un porc să păzească pepeni?! …Mi-a plăcut foarte mult cartea și aș vrea ca mulți oameni să citească despre aventurile purcelului Rostogol – primul și al doilea volum.

La revedere!

Lavinia Braniște, Andrei Măceșanu – Rostogol merge acasă, editura Arthur, București 2016

Pavel Oltean are 8 ani, ii plac foarte mult cărțile, e cititorul anului pentru clasa lui la sfârșitul anului școlar de clasa I. Acum e în clasa a II B la Liceul teoretic Elf din Cluj-Napoca. El citește cărți destul de groase, cântă la chitară și face polo. Se dă cu penny-board, bicicleta și trotineta, joacă fotbal cu băieții la școala dar și în afara școlii, cu tati. Știe să supraviețuiască și singur în pădure pentru că a fost la tabăra de supraviețuire și schiază foarte bine.