Crăiasa Zăpezii 2 e genul de film de animație pe care îl alegi când vrei să mergi la sigur: copiilor le va plăcea, tu nu te vei plictisi (prea tare), nu e prea lung dar nici extraordinar nu e. Bifezi un anumit gen de umor, un anumit tip de spectacol 3D…Apoi însă, ai ocazia să adordezi și alte subiecte de discuție decât te-ai aștepta…

Desigur, filmul este o continuare care nu mai are nicio legătură cu povestea lui Andersen. Dacă ați văzut și primul film și ați citit și basmul, vă puteți juca „de-a diferențele” cu copiii mai mari, insistând și pe ce anume le-a plăcut sau nu și mai ales de ce.

Apropos de legături, cel mai simpatic mi s-a părut când i-am provocat pe cei doi balauri ai mei (de 5 și 8 ani) să îmi explice de ce se cheamă filmul ăsta Crăiasa Zăpezii 2, având în vedere că ea nu apare decât la început, într-o scurtă recapitulare a primei părți? Am obținut următoarele răspunsuri: sunt cam aceleași personaje în rest, (Gerda și gașca – toți în roluri secundare, troll-ul Orm și nevăstuica Luta, etc.), e tot cu zăpadă, e mai mult vorba despre Orm care devine un fel de Craiul Zăpezii. Așa că ne-am jucat apoi gândindu-ne la alte titluri posibile, iar câștigătoare au fost: Craiul Zăpezii și … Snow Wars! A urmat însă o scurtă discuție despre industria filmului, despre marketing și promovare, a cărei concluzie a fost „deci au pus titlul ăsta ca să mai vină încă o dată lumea la film!” 🙂

Crăiasa Zăpezii 2 bifează cam toate aspectele comerciale la care te poți aștepta, cu umor adresat și copiilor și adulților (Orm nu e prea fericit lucrând în mină, are probleme cu ratele etc.), cu imaginile 3D la care te aștepți (furtuna, valurile, gheața, zăpada), cu o latură moralizatoare accentuată. Firul narativ nu e complicat, toate problemele apar din cauza lui Orm și a minciunilor pe care le spune; asfel apare un alter ego malefic al troll-ului, care se transformă într-un Crai al Zăpezii. De aici se dezvoltă toată latura (cam prea) didactică și (cam prea) moralizatoare a filmului.

Nevoia de a accentua insistent o idee este susținută și în plan vizual prin felul în care sunt redate personajele negative. De la o vreme încoace (cam de pe la Stăpânul Inelelor încoace, în opinia mea), cam toate personajele negative de prin filme sunt extrem de urâte; fie că e vorba despre monștrii, creaturi ale zăpezii sau niște amărâte de pisici (care au rănit un păsăroi în Pene Galbene), dacă au roluri negative trebuie să fie și teribil de urâte, de parcă altfel nu era suficient de clar mesajul… Îmi amintesc amuzată de vremea când copiilor mei le era frică să se uite la Pinocchio atunci când în scenă apăreau Motanul și Vulpoiul, care prin comparație cu creaturile de azi, sunt niște drăgălași. Rămân la părerea că o poveste bine spusă, cu personaje bine construite nu are nevoie să repete sub toate formele posibile aceeași idee, iar copiii sunt oricum mai receptivi, mai ușor de impresionat și mai atenți la detalii decât cred (se pare) unii producători de filme de azi.

În concluzie, fără a excela la vrun capitol, Crăiasa Zăpezii 2 poate reprezenta o opțiune pentru cei care doresc să meargă cu copiii la un film. Nu uitați de sugestiile noastre de discuții, care vă pot completa într-un mod util și amuzant experiența!

Crăiasa Zăpezii 2, animație 3D, Wizart Animation, distribuit de Freeman Entertainment, Regia: Vlad Barbe, Maksim Sveshnikov, 2015