Cronică de familie la Kinodiseea: filmul „Pene Galbene”

„A fost… frumos… Dar cam lung și cam… plictisitor.”Așa a sunat verdictul cât se poate de sincer al băiețelului meu de 5 ani, după vizionarea filmului de desene animate Pene Galbene. Dar să vă spun toată povestea…

Ca în multe alte familii, la un moment dat a apărut o discuție gen:
– Hai, mergem și noi la Kinodiseea?
– Da, mergem. Când?
– În week-end, când să mergem?! Uită-te și tu pe site după program.
– Uite, este Micul Prinț! Dar e deja sold out…
– Off, bine… Hai la altceva… Uite, Pene Galbene! E pentru copii de la 5 ani și e dublat în română. E un film franțuzesc din 2015. Și sigur găsim bilete.

Prin urmare ne-am prezentat în formulă completă, cu cei doi balauri de 5 și 8 ani la cinema Elvira Popescu, sâmbătă la ora 14. În ciuda orei, sala era aproape plină de mici spectatori nerăbdători. Curând, a început și filmul. Nu era în franceză, era în engleză, iar dublajul consta în citirea la microfon a subtitrării.

pene galbene 2
Povestea are în centru un stol de păsări migratoare pe care nu am reușit să le identific, al căror lider (Darius) sfârșește tragic, rănit de o pisică, tocmai înaintea plecării spre Africa. Pene Galbene este o pasăre din altă specie neidentificată dar care nu migrează. Sperios și lipsit de experiență, el are șansa de a-l găsit pe Darius încă în viață; acesta îi dezvăluie traseul de zbor și apucă să le spună celorlalte păsări să îl urmeze. Ceea ce urmează timp de aproximativ o oră și jumătate, sunt aventurile stolului condus de Pene Galbene către Africa: se rătăcesc, ajung în Olanda în loc de Spania, la Marea Nordului în loc de Marea Mediterană și în final ajung în Africa cu avionul, temuta pasăre de fier care îl înspăimânta pe Darius.

pene galbene 3
Filmul părea simpatic la început. La un moment dat, după primele 10 minute, timpul a început să treacă din ce în ce mai greu, iar copiii se tot foiau. La final, cu toții am fost de acord că a fost cam lung și cam plictisitor și că nu ni s-a părut prea amuzant.
La 8 ani, fetița mea ar fi vrut să știe ce fel de păsări erau cele din film. O observație tipică pentru ea a fost:
– De unde venea lumina aia roșie în epava părăsită? Că afară era întuneric și nu mai era nimeni înauntru.
– Corect! Nu prea își avea rostul.
(Nu avea sens să invoc aici viziunea plastică, a fost singura care a apreciat peisajele, pentru că erau redate de sus, ca din zbor.)
– Dar puiul cel mic, care nu putea să zboare, de ce a crescut așa brusc și a devenit așa de puternic?
– Și chiar în momentul cel mai tensionat, în epavă. (Pe asta, nici eu nu am înțeles-o, zău! )
În concluzie i-am întrebat:
– Care e verdictul final?
– Păi, a fost … destul de frumos. Pot să meargă și alți copii, că mai e la cinema. Dar cel mai mult ne-a plăcut că au zburat cu avionul în Africa! – au spus copiii.
– Și în felul ăsta, filmul s-a terminat în 10 minute! – am adăugat noi.

Pene Galbene (Yellowbird), Franța, 2015
Regia: Christian De Vita
Recomandare de vârstă: + 5 ani (dar până în 9, am adăuga noi)

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s