Mie mi-a plăcut foarte mult această poveste pentru că a fost foarte emoționantă. Spre finalul ei, bunica a pierdut la un joc de poker toate cusăturile colorate pe care le ținea pe pereții gri ai casei sale sărăcuțe. Dar povestea nu se termină până la urmă atât de trist pentru că bunica l-a provocat din nou pe domnul Mielușeanu la o nouă partidă. Dar cine este domnul Mielușeanu?
…Este vorba despre un lup care se deghiza în diverse personaje și era foarte bun jucător de poker. Lupul moștenise o cutie în care multe generații la rând strânseseră haine cu care el acum se putea deghiza într-o femeie elegantă, o cerșetoare, intr-un arab, chiar și într-o statuie. Când am auzit că pe lup îl cheamă Gică Mielușeanu mi s-a părut foarte haios pentru că nu m-aș fi gândit să-i pun numele unui lup Mielușeanu. De obicei lupii mănâncă mielușeii.
Înainte să citesc această poveste habar nu aveam ce este jocul de poker, de aceea am întrebat-o pe mami care mi-a explicat totul. Mie jocul acesta mi se pare unul foarte periculos pentru că trebuie să pariezi pe tot felul de lucruri, cum ar fi casa, familia sau altele la care ții foarte mult, iar dacă pierzi, trebuie să i le dai celui care le-a câștigat. Cred că pokerul a fost inventat de către cineva care voia să se îmbogățească într-un mod necinstit. Există jocuri mult mai frumoase decât pokerul: Catan, Dixit, Callisto, Piticot sau șah. Cu mare plăcere l-aș învăța și pe domnul Mielușeanu să joace aceste jocuri minunate. Aș putea să-l las chiar să inventeze regulile lui pentru că oricum fac asta atunci când joc cu sora mea mai mică, Elisabeta.
A! Scuze. Dar am uitat să vă spun: nimeni nu știa că domnul Mielușeanu este un lup. În orășel era totuși o fetiță care bănuia și de aceea îl spiona în fiecare zi de la fereastră printr-un binoclu. Fetița aceasta era chiar nepoțica bunicii despre care v-am povestit. Ea tot îi povestea despre domnul Mielușeanu că seamănă cu un lup din cauza urechilor ascuțite și a nasului său lung. Nu prea știu dacă bunica o credea sau nu, așa că i-a zis fetiței mai mult în glumă să deseneze tot ce îi spusese. Într-o zi bunica a cusut pe o pătură desenul cu domnul Mielușeanu, iar în altă zi el a văzut-o pe sârmă, la uscat când se întorcea acasă. Și de aici începe toată tărășenia pe care dacă o veți citi, o veți afla.
Autoarea ei este Irina Dobrescu care a și ilustrat această carte, dar a și scris-o. Este o ilustratoare-scriitoare. Deși îmi doresc să devin exploratoare, mi se pare interesant să fii în același timp și scriitoare și ilustratoare pentru aceeași poveste. Pare mai simplu pentru că atunci când îți ilustrezi tu povestea nu ratezi detaliile din text la care ții foarte mult.
Mi-ar plăcea la nebunie să citim asemenea cărți și la școală dar ar fi o minune iar minunile se întâmplă cam o dată pe an. Anul acesta deja s-a întâmplat una. Însă la librărie sau la bibliotecă se găsesc mereu astfel de cărți.
Sper să vă placă și vouă această carte!
Lupul jucător de poker, de Irina Dobrescu, Editura Arthur, 2016
Această recenzie apare și în numărul 18 pe luna septembrie 2017 a minunatei reviste pentru copii Ghidul pozneț.
Smaranda este o fetiță de 8 ani, iubitoare de povești de toate felurile și făuritoare de desene în toate culorile. Inventează propriile ei povești singură sau împreună cu familia ei și nu ezită să se cațere în orice copac i se pare potrivit pentru așa ceva. Aleargă cât e ziua de lungă cu surioara ei mai mică, Elisabeta, cântă la pian și ascultă din când în când muzică rock 🙂.
Recomandări inspirate 
Noi suntem doi gemeni de 10 ani si jumatate, Roli si Oni. Multumita mamei si doamnei invatatoare, am cunoscut cartile editurii Arthur. Desi nu avem mereu timp sa citim caci suntem inscrisi la handbal, in week-end ne ocupam timpul liber cu cate o carte.Mie(Oni) imi place cartea „Matilda” . Matilda este o fetita foarte desteapta, careia ii place foarte mult sa citeasca. Parintilor ei nu prea le pasa de ea si nici nu vor sa citeasca sau sa invete. Matilda imprumuta carti de la biblioteca si atunci cand incepe scoala o intalneste pe invatatoarea sa, domnisoara Honey, pe care o iubeste din prima clipa. Fetita le face tot felul de farse parintilor si fratelui care nu prea o iubesc. Matilda incepe sa o iubeasca pe invatatoare ca pe mama sa. Directoarea scolii este o femeie foarte rea care nu iubea copiii. Aceasta era matusa domnisoarei Honey si ii furase casa si toata averea. Matilda reuseste sa i faca tot felul de farse directoarei(ii pune o salamandra in pahar, misca lucrurile prin clasa si prin casa ei) reusind s-o innebuneasca si s-o faca sa creada ca e bantuita de fantoma. Matilda se muta cu domnisoara in casa ei si se bucura de o viata linistita impreuna caci parintii ei pleaca in Spania pentru a scapa de denunturile clientilor.Fratelui meu, Roli, ii place foarte mult cartea „Clementina” caci personajul principal seamana foarte mult cu el. Clementina e o fetita tare nazdravana care nu prea e atenta la ore si face fel de fel de boacane. Ea ii taie parul colegei sale si o face sa arate ca o „papadie” dar isi lipeste si dopuri pe spatele tenesilor. Ea incearca sa gasesca solutii mai ciudate si incearca sa i invete si pe adulti s-o faca. Multumim editurii Arthur ca exista si ca are carti grozave!! Cu drag, Roli si Oni!
ApreciazăApreciază
Multumim! Cred ca doriti sa publicam aceasta recenzie, nu? O vom posta ca un comentariu la recenzia Smarandei dar o vom pune si ca un articol de sine statator. In acest sens, si de asemenea pentru a va trimite premiul, va rugam sa ne scrieti pe office.roatamare@gmail.com adresa de livrare si un nr de telefon si sa ne trimiteti o poza cu cei doi copii. Multumim si asteptam.
ApreciazăApreciază