Copilul meu are dificultăţi de vorbire

          De multe ori m-am gândit cât de important este să fim informați, indiferent de sfera în care ne desfășurăm activitatea. Istoria, progresul tehnologic, mintea umană sunt doar câțiva dintre factorii care ne-au adus acolo unde ne aflăm astăzi, conturând o lume în care informațiile există liber şi pot fi aflate, solicitate, cunoscute, uneori chiar fără a implica un efort foarte mare. Fie că ne aflăm în postura de părinți ce doresc să fie informați cu privire la tot ce ține de dezvoltarea copiilor lor, fie că suntem specialiști în diferite domenii, căutarea informației este perpetuă și ne ajută să fim ancorați în lumea actuală.

         De fiecare dată când se întâmplă să iau contact cu o lucrare de specialitate, investighez imediat autorii, caut să văd ce au mai scris sau din ce perspectivă abordează publicația respectivă. Am dat curs acestui imbold atunci când a ajuns în mâinile mele cartea despre care mi-am propus să vorbesc astăzi. Este o lucrare convingătoare și foarte interesantă, apărută la Editura Lizuka Educativ, în 2016 – ”Copilul meu are dificultăți de vorbire” – scrisă de doi autori italieni, Anna de Santo – logoped și Maurizio Cusani – medic specializat în sănătatea copilului.”

Cartea își propune să ofere informații cât mai acurate pentru a ajuta părinții să identifice diverse tulburări de limbaj pe care le-ar putea avea copilul lor, oferind totodată recomandări utile și pertinente despre cum pot fi acestea înfruntate. Unele dintre informațiile prezentate sunt specifice pentru limba italiană, limba maternă a autorilor, însă cea mai mare parte este valabilă și foarte utilă, indiferent de limba vorbită de copii.

Chiar dacă mă aflu în postura logopedului cu oarecare experiență, a fost o lectură captivantă şi pentru mine. Limbajul folosit în carte este accesibil, comparativ cu alte lucrări pe tematici similare, astfel încât lecturarea îmi pare de un real folos părinților.

Structura cărţii urmărește, în primul rând, cauzele care pot duce la dificultăți de limbaj în cazul copiilor. Ca să identificaţi o eventuală dificultate de vorbire a copilului dumneavoastră e important să cunoașteți etapele însușirii limbajului la un copil tipic, ce nu are diagnostice asociate. O puteţi face cu ajutorul tabelului  cu informaţii reper în dezvoltarea motorie, lingvistică și cognitivă la un preșcolar tipic (pag.24-26):

Vârstă

 

Dezvoltare motorie Dezvoltare lingvistică Dezvoltare cognitivă
3-4 ani Copilul:

– este capabil să sară într/un picior;

– alternează picioarele când coboară scările;

– poate prinde o minge aruncată în direcția lui;

– poate să se îmbrace singur;

– închide nasturii la haine.

Copilul:

– utilizează un vocabular comprehensibil și știe să construiască propoziții complexe;

– știe să povestească evenimente care s-au întâmplat recent;

– înțelege afirmații despre acțiuni deja petrecute sau viitoare;

– înțelege fraze care conțin mai multe concepte;

– este capabil să vorbească despre viața psiho-afectivă personală și despre a altora;

– știe să-și exprime dorințele și nevoile.

Copilul:

– se joacă împreună cu ceilalți și știe să își asume din ce în ce mai multe roluri imaginare;

– pune multe întrebări;

– dezvoltă conceptul de număr și culoare.

4 – 5 – 6 ani Copilul:

– este capabil să sară alternând picioarele;

– știe să meargă punând călcâiul în fața vârfului piciorului;

– știe să depășească un obstacol;

– este capabil să prindă o minge care i-a fost aruncată;

– este capabil să lege șireturile pantofilor.

 

Copilul:

– are un limbaj fluent, rareori comițând greșeli de pronunție;

–  începe să numere mai departe de cifra 5;

– înțelege cea mai mare parte din ceea ce aude și ciar idei complexe cu privire la aspectul temporal;

– folosește fraze complexe.

Copilul:

– se implică în jocuri competitive și acceptă regulile;

– îi place să ajute la sarcinile menajere;

– se distrează povestind și ascultând povești (chiar și imaginare);

– exprimă idei complexe.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că autorii și-au propus să ofere etapizat, pe vârste (3 ani, 4 ani și 5 ani), mostre de limbaj ce se încadrează sau nu unui diagnostic logopedic. Astfel părinților le va fi facil să compare vorbirea propriului copil, cu cea a modelelor furnizate, și se vor putea orienta ulterior spre un plan de intervenție.

Pentru fiecare  caz în parte se oferă sugestii care să ghideze părintele, în vederea ameliorării dificultăților. Spre exemplu, efectuarea unor ședințe de terapie logopedică, atunci când situația o cere sau recomandări punctuale despre cum pot să se implice activ în depășirea dificultăților. Cum să intervină? La ce specialiști să îl ducă pe micuț? Cum să îl sprijine? Sunt întrebări frecvente pe care părinții copiilor cu dificultăți de vorbire și limbaj și le pun.

Alte aspecte de interes abordate sunt cele legate de problematica copiilor cu deficiențe de auz. Cum se face diagnosticarea acestora? Cum se intervine terapeutic, în cazul lor? Cum influențează gradele de surditate comunicarea? Sunt doar câteva aspecte la care autorii lucrării vin cu răspunsuri grăitoare.

Un subiect aparte, mult discutat și la noi, este cel al dezvoltării limbajului la copilul bilingv. Autorii prezintă o serie de avantaje ale bilingvismului –  influențează pozitiv inteligența și sporește apariția unor conexiuni cerebrale mai bune, activând mai multe zone ale creierului. Aceştia atrag însă atenţia că bilingvismul poate avea un impact negativ, dacă nivelul de cunoștințe al copilului este redus în ambele limbi la care este expus. Este atât de importantă această observație!

Aș adăuga o remarcă personală aici: expunerea la o a doua limbă sau la activități organizate de învățare a acesteia poate dăuna în cazul în care copilul prezintă întârzieri la nivelul însușirii limbii materne, nefolosind-o pe aceasta la un nivel funcțional şi  astfel se îngreunează evoluția în planul limbajului ambelor limbi care se doresc a fi însușite.

În fine, ultimul capitol abordează un diagnostic logopedic specific, dislexia – tulburare caracterizată prin dificultăți de citire, fără a exista un deficit vizual, intelectual sau de educație. Și în acest caz autorii oferă informații variate despre particularităţile dislexiei, despre cum pot fi identificați mai rapid copilașii cu astfel de dificultăți şi despre cum pot fi sprijiniți atât ei cât şi familiile lor. Sunt prezentate, de asemenea, şi câteva strategii ce pot fi aplicate la nivel educațional pentru a diminua manifestările dislexiei.

            Vă invit, așadar, la lectură! Aveți prilejul de a consulta o sursă bogată și accesibilă de informare cu privire la dezvoltarea micuților voștri, dacă sunteți părinți, a copiilor cu care lucrați, dacă sunteți specialiști, sau pur și simplu a copiilor cu care interacționați.

Lavinia Neacşu (Achim)

Această prezentare necesită JavaScript.

Titlu: Copilul meu are dificultăţi de vorbire; Autori: Anna de Santo, Maurizio Cusani; Editura Lizuka Educativ; An apariţie: 2016.

Lavinia Neacşu, autoarea acestei recenzii, este logoped-psihopedagog, atestat de Colegiul Psihologilor din România, cu o experienţă de peste opt ani în domeniu. Îţi mulţumim mult Lavinia pentru recenzie, sperăm să fie de folos cititorilor noştri!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.