Despre cărţile lui Oliver Jeffers

      Nu ştiu dacă li se întâmplă şi altora, dar eu de multe ori  îmi imaginez înfăţişarea unei persoane pornind doar de la numele său. Am auzit şi am citit de multe ori numele Oliver Jeffers înainte să ajung să am şi cărţi scrise de el. Mi-l imaginam ca pe un bătrânel semichel, roşcovan şi pistruiat, cu o strungăreaţă generoasă dezvăluită ori de câte ori bătrânelul împărţea zâmbete bonome în jur, şi care scria neapărat basme. După ce am început să caut mai multe informaţii am fost oarecum surprinsă să descopăr că sonoritatea numelui său m-a purtat pe o pistă total greşită. Poate pentru că este de origine irlandeză numele său sună ca rupt dintr-o poveste? Cert e că Oliver e un autor tânăr, de vreo 41 de ani, nu e nici chel şi nici strungăreaţă nu are, iar atât scriitura cât şi modul de a ilustra sunt foarte moderne. Cărţile sale sunt proaspete, amuzante şi educative, ilustrate simplu, fără prea multe detalii şi transmit idei frumoase.

        Voi începe cu o carte deosebită care a apărut de curând la editura Pandora M, Copilul din cărţi (A Child of Books) un omagiu adus literaturii pentru copii. De altfel, importanţa lecturii în viaţa unui copil este o temă recurentă în scrierile lui Oliver Jeffers, cartea fiind o metaforă adresată atât copiilor noştri, cât şi copilului din noi.

Orice carte are copilul său… şi dacă suntem mici, ne va fi uşor să ne împrietenim şi să plutim împreună pe marea de cuvinte… şi dacă suntem mari, ne-am încâlcit probabil prin nişte chestii serioase, uitând de copilul cărţii…

Carte este copac al cărui trunchi şi ramuri de  cuvinte se întind până la cer. Cartea este nor pufos care ne adăposteşte visele. Cartea este planetă. Cartea este univers. Cartea este căsuţă gata oricând să ne primească sub acoperişul ei. Iar cheia care ne poate deschide uşa spre toate acestea este…imaginaţia! Pentru că imaginaţia e liberă.

Dacă veţi urmări cu atenţie ilustraţia va fi captivant să descoperiţi numeroase titluri de cărţi pentru copii şi replici sau pasaje din acestea!CEZ_4068CEZ_4070CEZ_4071

Copilul din cărţi a apărut anul acesta la editura Pandora M, în colecţia Panda, are coperţi cartonate, 40 de pagini iar traducerea din limba engleză a fost realizată de Domnica Drumea. Cartea a fost realizată de Oliver Jeffers în colaborare cu Sam Winston, un artist ale cărui lucrări se regăsesc în galerii şi muzee din întreaga lume. După părerea mea, sensurile acestei cărţi pot fi cuprinse începând cu vârsta de cinci ani, iar mesajul cărţii îi va încânta oricând şi pe cei mari.

Elanul ăsta e al meu (This Mosse belong to me) este prima carte a lui Oliver Jeffers pe care am cumpărat-o. Am ales-o datorită imaginii de pe copertă înfăţişând un elan adăpându-se din apa unui râu de munte, alături de un băieţel cochet, cu bretele şi papion elegant, având în fundal un munte destul de prăpăstios. Am fost sigură că îl va atrage pe băiatul meu cel mare, care este pasionat de animalele nordice şi de ieşirile în natură.

       Wilfred, băieţelul cochet cu bretele şi papion, aflat în căutarea unui prieten alături de care să-şi petreacă timpul, încearcă fără să ştie să domesticească un animal obişnuit de milenii să trăiască  în sălbăticie. De aici se şi nasc o mulţime de situaţii hazlii, în care băieţelul vrea să-l înveţe bunele maniere pe proaspăt botezatul Marcel, să guste muzica de calitate sau să respecte tot felul de reguli omeneşti. Totul pare să fie bine, elanul participă tăcut la activităţile stăpânului său care e fericit. Însă fericirea lui este zdruncinată când află că Marcel, în schimbul unui măr roşu şi gustos, poate fi totodată Rodrigo, Dominic sau foarte probabil, orice alt nume ar fi vrut să îi dea potenţialii săi stăpâni… Wilfred se simte trădat şi fuge în pădure să-şi trăiască supărarea. Dar aici i se întâmplă să se încurce într-o sfoară şi nu mai poate să se elibereze pentru a se întoarce acasă. Este salvat chiar de Marcel şi ca să nu-l dezamăgim pe Wilfred, vom spune că prietenul său  a simţit că stăpânul lui se află în primejdie şi a venit special să-l scoată din bucluc. Însă adevărul este că elanul a dat întâmplător peste el, trecea pe acolo în căutare de mâncare… Până la urmă Wilfried reuşeşte să-şi depăşească egoismul (e o etapă de maturizare, am putea spune) şi recunoaşte în sinea sa că de fapt, nu poate avea pretenţii prea mari de la Marcel, pentru că de fapt , nu fusese niciodată cu adevărat stăpânul său…

 

 

Cartea a apărut în anul 2017 la editura Pandora M, face parte din colecţia Panda, fiind tradusă din limba engleză de Domnica Drumea. Are 32 de pagini, copertă paperback şi cred că e potrivită după vârsta de trei ani.

Cum să prinzi o stea (How to Catch a Star) a fost preferată de băieţii mei atunci când i-am pus să aleagă o singură carte dintre toate cele şase ale lui Oliver Jeffers, pe care le avem. Este cartea de debut a autorului (2004) şi a avut un mare succes încă de la apariţie.

Este o povestioară gingaşă despre un băieţel îndrăgostit de stele, care visează să-şi facă prietenă una dintre ele. Îşi doreşte nespus asta dar cum ar putea oare să prindă o stea? Începe să caute soluţii însă rând pe rând găselniţele lui dau greş, pentru că steaua se afla mult prea sus. Cade chiar şi cea mai plauzibilă variantă, aceea de a o ajunge cu racheta spaţială personală, pentru că racheta rămăsese fără combustibil de marţea trecută, când zburase cu ea până la lună…

Dar, minune mare! Când îşi pierduse orice speranţă, zăreşte o steluţă în apa mării, căzută cel mai probabil de pe cer. Acum trebuia doar să aştepte răbdător pe malul mării, sosirea acesteia. Şi după o oarecare aşteptare, apele împing steaua pe nisipul auriu. Cu perseverenţă şi mai ales, multă răbdare, dorinţa băieţelului s-a împlinit! Dar încă mă mai întreb: steluţa nu era ,oare, o stea de mare? Sau să fi fost chiar o stea adevărată? Voi ce credeţi?

CEZ_4077CEZ_4079CEZ_4080

Cartea a fost publicată la noi de editura Pandora M, în colecţia Panda, în 2017, sub traducerea Luminiţei Gavrilă. Are 32 de pagini, copertă paperback, fiind recomandată începând cu vârsta de trei ani.

Înţepenit (Stuck) este o carte  pentru care trebuie să mulţumesc editurii Pandora M. O doream de mai mult timp pentru că îmi stârnise curiozitatea prin titlul său expresiv, inspirat tradus, de altfel. Este o povestioară amuzantă care evocă lumea copiilor, lume în care totul este posibil. Zmeul micuţului Floyd rămâne înţepenit într-un copac, aşa că va trebui să găsească o soluţie pentru a-l elibera. Ceea ce la început pare că se va rezolva simplu, prin varianta clasică a scuturării copacului sau prin aceea a aruncării pantofilor, se transformă treptat într-o scenă de teatru absurd: rând pe rând o chiuvetă, o casă cu locatarii în ea şi chiar un echipaj de pompieri cu tot cu maşina de intervenţii sunt aruncaţi de băieţel în copac, într-o încercare disperată de a elibera zmeul şi bineînţeles, înţepenesc acolo. Trebuie să recunoaştem că imaginaţia celor mici nu are limite, ei pot orice şi vă mai spun că multe alte obiecte sau fiinţe, care în mod obişnuit nu îşi duc existenţa într-un copac, au sfârşit înţepenite. Care a fost soarta acestora sau a zmeului, puteţi să aflaţi din carte. De altfel, lectura acesteia poate fi un exerciţiu de anticipare foarte util celor mici.

 

 

Înţepenit a apărut în anul 2016 la editura Pandora M, colecţia Panda, fiind tradusă din limba engleză de Domnica Drumea. Coperţile sunt paperback, are 32 de pagini şi cred că va putea fi înţeleasă de cei mici de pe la trei ani.

Fred, prietenul imaginar (Imaginary Fred), apărută  la aceeaşi editură, este  o carte pentru copii mai mari, de peste cinci ani. Şi asta datorită temei abordate, pentru că până în jurul acestei vârste copiii gândesc foarte concret, neavând capacitatea să abstractizeze.

Este povestea lui Fred, un băieţel imaginar, care s-a resemnat să trăiască ba în cer, ba pe pământ, după cum este solicitat de nevoile copiilor de azi,  care îl cheamă doar atunci când se simt singuri, ignorându-l imediat cum se împrietenesc cu cineva real şi condamnându-l astfel la dispariţie. Asta până într-o zi când Fred se împrieteneşte cu un băieţel pe nume Sam, cam singur şi cam pesimist, preocupat de lucruri mai elevate precum cântatul la vioară sau conceperea unei cărţi de benzi desenate. Sam nu-l uită pe Fred nici după ce se împrieteneşte cu Sammi, o fetiţă cu acelaşi preocupări ca ale lui. Ba mai mult, se pare că şi aceasta are o prietenă pe nume Frieda, care, aşa cum e de aşteptat, devine bună prietenă cu tizul ei. E o poveste simpatică despre prietenia care rămâne prietenie fie ea şi imaginară, despre raportul dintre imaginar şi real şi despre graniţa dintre ele, pe care uneori noi o stabilim, iar ceea ce pentru mine este foarte real, pentru ceilalţi s-ar putea să nici nu existe.

 

 

La această carte Oliver Jeffers semnează ilustraţia, autorul textului fiind Eoin Colfer, un scriitor de origine irlandeză, care a fost ales Children`s Laureate în anul 2014, în Irlanda. La noi a apărut în anul 2016, sub traducerea Domnicăi Drumea.

Ziua când au plecat creioanele colorate (The Day the Crayons Quit), ilustrată de Oliver Jeffers şi scrisă de Drew Daywalt, un scriitor, scenarist şi regizor american, aflat la debut în domeniul cărţilor pentru copii.

Dacă nu ştiaţi, creioanele colorate au şi ele personalitate! Spre exemplu, acum s-au supărat, au intrat în grevă şi au dispărut din cutia lui Duncan, lăsând în schimb câteva scrisori prin care îşi justifică acţiunea. Spre exemplu, Creionul Roşu se consideră mult prea muncit şi vrea o pauză, iar Creionul Gri şi-ar dori să coloreze chestii mai micuţe, nu doar elefanţi uriaşi sau balene cu cocoaşă care îl consumă de tot! Dar Creionul Galben, ştiţi oare ce problemă are? Ei bine, el şi Creionul Portocaliu se află într-un permanent conflict pentru că ambii îşi revendică soarele! Şi uite-aşa, fiecare creion în parte are povestea lui, comică şi inedită deopotrivă.

Este o carte cu o grafică originală, iar partea inedită este că pentru ilustrarea acesteia au fost implicaţi mai mulţi copii, inclusiv Ewan, fiul lui Oliver Jeffers. Povestea îi poate stimula pe copii să utilizeze culorile altfel decât o fac de obicei. Balene portocalii în ape verzi? Dinozauri roz şi curcubee negre? De ce nu? Pe foaie, totul este posibil, iar creioanele trebuie să încerce şi ele ceva nou, altfel, riscaţi ca într-o bună zi să-şi ia tălpăşiţa şi să nu le mai găsiţi în cutie!

CEZ_4090CEZ_4091CEZ_4092

Cartea a apărut la sfârşitul anului trecut la editura Arthur, în traducerea lui Florin Bican. Are coperţi cartonate şi este recomandată pentru copii mai mari de şase ani. Are şi o continuare, Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă (The Day The Crayons Came Home), însă pe aceasta încă nu o avem. Mai există, de asemenea, un titlu care ne lipseşte din colecţie, Incredibilul băieţel mâncător de cărţi (The Incredible Book Eating Boy) apărută în 2009 la editura Vellant, însă din păcate, stocul pentru aceasta apare ca fiind epuizat în mai multe librării on-line în care am căutat-o.

Mulţumim încă o dată editurii Pandora M pentru cele câteva titluri din această prezentare pe care ni le-a oferit, respectiv: Fred, prietenul imaginar , Înţepenit, Cum să prinzi o stea şi Copilul din cărţi!

Vă doresc tuturor lectură plăcută!

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s