Pentru că este un fenomen din ce în ce mai prezent în viaţa copiilor noştri, fie în mod direct, fie indirect, începând de astăzi vom posta o serie de articole dedicate fenomenului de bullying, care sperăm să vă fie utile atât pentru a recunoaşte semnele acestuia, cât şi pentru a-l preîntâmpina sau, dacă e cazul, a diminua efectele sale. Colega noastră, Lavinia, ne vine în ajutor cu acest prim articol informativ, de interes general.

        Se vorbește mult în ultima perioadă despre fenomenul de bullying în școli, despre amploarea pe care a căpătat-o în ultimii ani. Citind despre acest subiect și documentându-mă mai atent, nu am putut să nu mă gândesc la generația mea, generația ”cu cheia la gât”, care a crescut altfel, a interacționat altfel în școală, cu colegii, având parte de mai puține comportamente agresive. Sigur, îmi amintesc și eu situații umilitoare, când am schimbat localitatea de domiciliu și implicit școala, trebuind să mă adaptez în clasa a VII-a, unor colegi și profesori noi, la o vârstă la care dorința de a fi acceptat, plăcut și de a face parte dintr-un grup este foarte mare.

Nu a fost ușor, se făceau glume deplasate la adresa mea, mai ales cu privire la anumite trăsături fizice.

Cu toate că am încă proaspete aceste amintiri, fenomenul de bullying, care atunci nu purta încă un nume, cel puţin la noi, sau nu era cunoscut ca fiind unul problematic, parcă nu era atât de accentuat. Sigur, sunt multe nuanțe aici. Contează totuși mult, despre ce școli discutăm și despre ce elevi. Asta nu reduce însă nevoia de a ne apleca un pic asupra acestui subiect.

        Parcă pentru a veni în întâmpinarea micii mele documentări, s-a potrivit foarte bine ca tocmai această temă de discuție să fie abordată în cadrul emisiunii ”Garantat 100%”, difuzată în data de 24.04.2018, la postul național de televiziune, avându-le drept invitate pe Gabriela Alexandrescu, președinte executiv la ”Salvați Copiii” și Diana Stănculeanu, program manager în cadrul aceleiași organizații. Cu acest prilej am aflat o mulțime de lucruri interesante pe care aș dori să vi le împărtășesc. Vă menționez de pe acum faptul că o bună parte din informațiile acestui articol au drept sursă această emisiune, precum și site-ul Organizației ”Salvați Copiii”.

Așadar, ce este bullying-ul?

Bullying-ul este în general caracterizat drept un comportament intenţionat agresiv, menit a provoca suferință. Acesta implică întotdeauna un dezechilibru de putere între agresor și victimă, manifestându-se repetitiv, regulat, într-un grup de copii.

Este confundat deseori cu actele izolate de comportament agresiv, însă, dacă acestea se sting de la sine, pe măsură ce trăirile emoționale devin mai puțin intense, comportamentele de bullying nu dispar de la sine, necesitând intervenția adulților, în contextul în care apar (de cele mai multe ori, în mediul școlar).

Tipuri de bullying:

• Bullying-ul fizic: – este forma cea mai evidentă de manifestare a bullying-ului; include comportamente precum: lovire, pus piedică, plesnit, îmbrâncire, deposedarea sau distrugerea de obiecte personale;
• Bullying-ul verbal: – include comportamente repetate de tip: insultare, umilire, poreclire, tachinare, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist, cu scopul de a provoca suferință;
• Bullying-ul social: – are scopul de a afecta până la a distruge reputația socială a unui copil, și a-l plasa într-o “situație de umilință publică, stigmatizantă; include comportamente precum: minciună și/sau răspândire de zvonuri negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.”
• Cyberbullying-ul: implică orice fel de comportament de bullying, mediat de tehnologie; include comportamente repetate de tip: mesaje, mailuri, postări, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea parolei conturilor personale (de e-mail, Facebook etc.); datorită vitezei rapide de propagare a informațiilor negative și posibilităților limitate ale victimei de a controla situația, este o formă foarte dăunătoare de bullying.

Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat la nivelul niciuneia dintre categoriile de mai sus, cel mai puternic impact asupra unui copil vizat de astfel de comportamente, îl are caracterul lor repetitiv, frecvența cu care se manifestă, precum și faptul că acestea se pe

trec, cel mai adesea, departe de prezența unui adult cu rol de protecție (cadru didactic, părinte).

    Ar fi ușor să considerăm, într-o manieră ușor simplistă, faptul că aceste comportamente au doza lor de firesc, deoarece copiii sunt copii, insuficient de maturi pentru a fi conștienți de consecințele faptelor lor. Dar astfel am minimiza impactul afectiv-emoțional și social pe care acestea le au asupra victimelor lor. La cel mai mic semn al unor astfel de comportamente, ar fi necesar să se ia măsuri.

Nu este nimic normal sau acceptabil la nivelul lor, iar ignorarea acestora, în condițiile în care ele generează atâta suferință, nu duce automat la dispariția lor, ci afectează grav stima de sine și încrederea copilului că școala este un loc sigur în care merge să învețe și să își facă prieteni.

Aceste efecte asupra victimelor se pot prelungi până la vârsta adultă, sub forma depresiei sau chiar a gândurilor suicidare.

Bullying-ul are însă efecte și asupra agresorilor, nu doar asupra victimelor. Astfel, copiii care își agresează sistematic colegii  au șanse ca, în adolescență și la vârsta adultă, să fie consumatori de alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională, să aibă comportamente violente și delincvente (vandalism, violență fizică extremă, violență domestică, furt), să abandoneze școala, să se implice prematur în relații sexuale cu risc, să devină adulți cu abilități minime de menținere a unui loc de muncă.

Cât de frecvente sunt aceste forme de bullying în școlile din România? Potrivit cercetării ”Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu Sociologic la nivel național”, realizată de către Organizația”Salvați Copiii”, în anul 2016:

– 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi;

– 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi;

– 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor;

– 2 din 10 copii recunosccă au exclus în

mod repetat colegi, din grupul de egali;

– 3 din 10 copii au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă;

– 4 din 5 copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul;

– 4 din 5 copii au fost martorii unei situații în care un copil este umilit de alt copil;

– 4 din 5 copii au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.

            Aceste cifre sunt mai mult decât îngrijorătoare. Ar fi facil să dezbatem un subiect pe tema ”Copiii din ziua de azi”, în care să subliniem faptul că ei nu au valorile pe care le aveam noi la vârsta lor, faptul că nu au respect pentru adulți și pentru muncă, faptul că vor bani, gadgeturi scumpe și haine de firmă, fiind mai puțin preocupați de a învăța serios pentru a devein cineva, bazându-se pe propriile eforturi și rezultate, însă cel mai important este să nu uităm că acești copii sunt parțial oglinda familiilor din care provin, purtători a măcar unei părţi din valorile pe care noi le transmitem, ca părinți sau ca adulți implicați în educația lor.

Lavinia Neacşu (Achim)

Surse de informare:

www.salvaticopiii.ro

www.desfiintatirecreatiile.ro

www.casajurnalistului.ro