A doua parte a discuției despre De-a arhitectura în școli, în dialog cu arh Corina Croitoru, membru fondator al Asociației. Prima parte este aici.

– Cum se desfășoară o lecție cu copiii, unde se ține?

O lecție cu copiii se poate desfășura în clasă, în curtea școlii sau undeva în cartier, în apropierea școlii, în funcție de capitolul studiat. Cursul a fost conceput pe metoda de învățare experiențială, pe o structură de tip: observ, analizez, construiesc și prezint.

Prima parte a demersului educațional urmărește achiziționarea de informații prin experiența directă a elevilor: expediții în oraș, experiment, joc și prezentări vizuale, iar cea de-a doua este aplicația practică a celor învățate anterior, elevii lucrând împreună la un proiect comun. Deci se începe cu o expediție în jurul școlii unde elevii au anumite probleme/jocuri de rezolvat, urmează o lecție unde se analizează ce au observat în expediție, li se prezintă informații, li se arată cum să gândească critic și cum să își folosească până la urmă bunul simț în analizarea mediului înconjurător. Este uimitor faptul că elevii știu deja elementele de bază care le sunt predate, sunt acolo, în bagajul lor de cunoștințe, doar că nu s-au unit punctele între acele sertărașe separate de informații.

Mai târziu urmează partea de atelier, proiectul final – un orășel sau mai bine zis un cartier, o bucată de oraș pe care copiii o gândesc împreună și o construiesc din cartoane. Partea finală o constituie prezentarea proiectului, aceștia își susțin munca în fața colegilor, rudelor și a celorlalte clase din program.

– Care este vârsta pe care o considerați cea mai potrivită pentru a începe lucrul cu voi?

Din toamna acesta vom lansa și De-a arhitectura la grădiniță, care se va desfășura în grădinițe și în școli pentru clasele pregătitoare, avem și un curs pentru clasele I-a și a II-a care a fost testat în anul școlar 2014 – 2015.

Cred că nu este niciodată prea devreme să începem introducerea de noțiuni din viața reală în educația copilului, prin joc, prin creativitate, prin teme care să îi solicite și să le stimuleze imaginația.

– Există vreo implicare financiară la care sunt supuși copiii care fac opționalul? 

Cu toate că au existat câteva școli care au ales să plătească prin Asociațiile de părinți costul Caietului elevului, în valoare de 15 ron/copil, cursul este gratuit pentru școlile de stat.

– Se schimbă ceva în mentalitatea copiilor urma interacțiunii cu voi?

Primim povești și întâmplări de la arhitecții voluntari din program, de la părinți, de la cadrele didactice. Unii observă schimbări chiar după câteva lecții – la plimbare în oraș copiii încep să observe lucruri, își schimbă vocabularul.

Una dintre lecțiile din capitolul Sustenabilitate le dă ca temă copiilor sarcina de a-și lega un sac de gunoi la brâu și de a aduna în el, timp de o zi, acasă, tot ce copilul aruncă. La final acesta realizează care este impactul lui asupra mediului înconjurător printr-un exercițiu simplu, dar foarte important.

Cred că este imposibil și ca părinte să nu înveți ceva din acest experiment și asta subliniază ce spuneam la început și anume că atingem nu numai copiii, ci și rudele acestora.

– Planuri de viitor?

Din toamna 2015 vom testa „De-a arhitectura în școala mea” un curs pentru gimnaziu, focalizat mai mult pe arhitectură, pe clădirea școlii, un curs unde copiii vor face propuneri concrete de îmbunătățire a calității spațiului școlii lor.

Avem în pregătire un curs pentru clasa a VI-a și a VII-a – Educație Tehnologică (scriem lecțiile în acest moment), dar și un curs de Identitate românească în care echipa noastră va scrie capitolul despre arhitectura vernaculară românească.