De această dată recomandarea cărţii este făcută sub forma unui interviu, dat fiind că textul final nu prea te invita să vrei să citeşti cartea. Mama Despina spune: Experiența lucrului în echipă a fost simpatică, dar mult mai serioasă decât mă așteptam, cu discuții la obiect și foarte sincere, care au decurs cam așa:

– Ce carte ai ales, până la urmă, Thea?
– Aventurile unui fir de nisip, care este o poveste scrisă în versuri. Adică un fel de poezie cu foarte multe strofe… Dar să știi că nu le-am numărat!
– Bine, bine. Dar de ce ai ales cartea asta?
– Păi pentru că era o poveste in versuri și mi s-a părut interesant.
– Aha. Povestește-mi despre ce e vorba.
– Este vorba despre un fir de nisip (Firul) care călătorește prin ocean împreună cu prietena sa Noctiluca. Cred că noctiluca este un fel de animal, dar nu sunt sigură…
– Sincer, habar nu am! Caut acum pe net… Da, ai dreptate! Uite, noctiluca este denumirea unei vietăți extrem de mici, care face parte din planctonul marin și care este fosforescentă sau bioluminescentă. Adică luminează în întunericul de acolo, din adâncuri…
– Da, păi chiar spune despre ea că are lumini colorate! Gata, acum îți spun povestea: Plictisit de viața de pe fundul mării, Firul își dorea să plece în Timbuktu…
– Asta e undeva prin Africa…
– Da, dar nu mă mai întrerupe. Un țipar îi povestise că acolo poți să trăiești toate aventurile la care visezi. Noctiluca îi promite să îl ducă până la primul rechin. În călătoria lor, cei doi întâlnesc o mulțime de viețuitoare care fac lucruri interesante: o caracatiță care gătește, un melc care făcea curațenie prin casă, o sepie care aranja scoici in vitrină, căluți de mare dansatori, un crab care încerca să își aprindă o lulea etc. Întâlnirea cu primul rechin însă i-a speriat rău; rechinul era pe cale să prindă un pește-balon, iar Firul și Noctiluca au fugit pentru a scăpa cu viață. Speriați și obosiți, cei doi prieteni se gândeau ce să facă în continuare, când, deodată, au fost prinși într-un vârtej de apă și aruncați apoi pe o plajă. Firul s-a bucurat foarte mult văzându-și rudele. Apoi a observat cu îngrijorare, că niște ființe ciudate, cu cap și picioare, le luau, le udau și le puneau în forme, unele peste altele.
– Erau cumva oameni?
– Da, te-ai prins! Curând însă s-a liniștit, aflând că acesta era doar un joc al copiilor: construirea de castele de nisip. Firul de nisip și Noctiluca s-au hotărât să ajute un băiețel grăsun, de care râdeau toți ceilalți copii, să câștige concursul de castele. Premiul era o călătorie cu submarinul. În semn de mulțumire pentru ajutor, băiețelul i-a invitat pe Firicel și pe Noctilucă în călătoria cu submarinul; în felul acesta cei doi au ajuns înapoi acasă. Gata!
– Foarte interesant! Spune-mi acum ce ți-a plăcut cel mai mult?
– Din poveste sau din carte?
– Ăăă… Din amândouă!
– Păi, din poveste cel mai mult mi-a plăcut când cei 2 au întâlnit oamenii, pentru că au intrat în jocul lor și l-au ajutat pe băiețelul de care râdeau toți.
– Dar cartea, până la urmă, ți-a plăcut?
– Da…Dar cred ca este o carte potrivită pentru copii mai mici, aşa de 3 – 7 ani. Mie mi-au plăcut foarte mult ilustrațiile care sunt frumoase și amuzante. Și descriu o altă lume a viețuitoarelor din apă decât cea reală – asta e cel mai interesant. Și am făcut și un desen cu toate personajele… Poți să îl publici și pe ăsta?
– Cred că da!

Anamaria Constantin Lembrău, Ilustrații de Ágnes Keszeg, Aventurile unui fir de nisip, Editura Nemira, București, 2008

Thea este o fetiță de aproape 8 ani, isteață, veselă, pasionată de sporturi și activități în aer liber. Pentru că, din păcate, lectura nu este una dintre preocupările preferate, am încercat să o motivez și să o atrag cu promisiunea publicării acestei cronici și… se pare că am reușit!