”Povești din calendar”, reinterpretate de Iulia Iordan, ilustrate de Veronica Neacșu și apărută în ajun de sărbători este cu siguranță una din cele mai frumoase cărți apărute în acest an și poate chiar în ultimii ani.

Am cumpărat-o alături de alte două cărți pentru copii, toate recent apărute, însă copiii mei au ales-o convinși pe aceasta pentru a o răsfoi. Și într-adevăr – când am văzut-o și eu expusă pe raft în librărie între multe alte cărți – a ieșit în evidență, probabil prin puritatea desenului de pe copertă.

Cartea conține mai multe povești populare românești, grupate pe lunile anului și cuprinzând istorisiri legate de natură, de plante, de animale, de obiceiuri (Povestea Babei Dochia, Legenda ciocârliei, Pomul care cântă etc.). Ca o carte ilustrată clasic, paginile de povești alternează cu cele cu ilustrații iar acest lucru, deși pe unii îi poate deranja, pe mine m-a încântat pentru că doar prezența textului creștea așteptarea iar întâlnirea cu ilustrația de pe pagina următoare era pentru micii ascultători/cititori cu atât mai plăcută.

Există și cuvinte necunoscute, arhaisme, care la sfârșitul fiecărei povești sunt frumos explicate (frați de cruce, năframă, zare etc). În plus, fiecare sfârșit de poveste aduce cu ea un joc, așa cum Iulia – autoarea – ne-a obișnuit deja în cărțile ei;”De-a povestea” vă dă idei de activități practice pe care să le faceți împreună cu copiii

Ilustrația mi s-a părut incredibil de sensibilă și de frumoasă, pufoasă. Personajele sunt pline, rotunde, pastelate, blânde, fragile, vii, fantastice.

Cartea este un obiect frumos, foarte frumos, gândit în cele mai mici detalii de cele două autoare. Cititorul ei nu cred că are vârstă, este plină de sensuri atât pentru ce mici cât și pentru ce mari.

Povești din calendar – Iulia Iordan, ilustrații de Veronica Neacșu, ed. Vellant, 2015