Al doilea scriitor care a răspuns provocării noastre, aceea de a face recomandări de lectură pentru copii, a fost sensibila Iulia Iordan. Așadar, după ce Victoria Pătrașcu ne-a încântat cu recomandările ei, este rândul Iuliei. Atenție, ea a făcut recomandări pe vârste, astfel încât toți părinții cititori ai Roții Mari, deci cu copii între 0 și 12 ani, vor avea de ales. Nu vă mai reținem ci o lăsăm pe Iulia să ne poarte prin povești și prin cărți iar noi revenim la sfârșit cu câteva cuvinte despre ea.

Sosirea vacanței de vară m-a făcut de fiecare dată să simt ceva asemănător cu senzația pe care o am atunci când ajung într-una dintre piețele mari și frumoase ale orașelor europene. Am în față un spațiu întins, neted sau modular, unde pot alege să alerg, să merg cu pași de furnică, să stau pe spate și să văd acoperișurile clădirilor cum se arcuiesc spre cer, să mă plimb de jur împrejur de-a dreptul sau să mă ascund într-un loc ferit și să ademenesc cu privirea detalii. Vacanța de vară este libertate chiar și pentru cei care călătoresc mai degrabă cu mintea, decât cu picioarele. Iar cărțile sunt cele mai potrivite mijloace de transport în acest caz: încăpătoare, confortabile, cu cele mai senzaționale și diverse destinații, iar dacă mergi să le iei de la bibliotecă nu trebuie să plătești nimic.

Avem totuși nevoie de alte repere în afară de propriul gust? Hmm, greu de zis pentru că fiecare carte are farmecul ei. Copiii, ca și adulții, ar trebui să se simtă liberi atunci când își aleg cărțile, măcar în vacanță. Dar, fie! La invitația Cristinei de la Roata Mare, am scris câte ceva despre câteva destinații dintre cele preferate de mine și de copiii mei. A fost greu să mă rezum la atâtea, dar vom mai reveni pe parcursul verii cu recenzii de cărți pe Roata Mare și Casa din copac, asta dacă nu cumva ne vom rătăci pe cine știe ce tărâmuri.

Copii mai mici (0-3 ani)

Pietrele lui Aston, de Lotta Geffenblad

Minunatul Aston, cu sufletul lui generos strânge pietre una după alta, le ia cu el acasă de pe străzile pustii, le spală, le face culcuș, le iubește sincer cum numai copiii o pot face. Le ia chiar și în vacanță. Este o carte excelentă pentru micii colecționari de pietre, frunze, bețe, adică pentru majoritatea dintre noi.

Apasă aici, de Herve Tullet

Apasă aici! a fost o revelație de carte pentru noi toți. A primit-o mezina familiei și pare făcută pentru ea, de aceea o recomandăm copiilor începând cu vârstele cele mai mici. Nu e o carte cu butoane adevărate pe care apeși și se aude cum face vaca. E o carte cu buline pe care apeși și imaginația o ia razna. Dar, după ce am citit-o de câteva ori, mă gândeam că, va deveni previzibilă și o va plicitisi. Când colo, ce să vezi, a devenit un instrument de creat povești din care vă redau mai jos un foarte scurt fragment din partea de final cu iz apoteotic:

Bulinele se joacă cu jucării de pluș și mașinuțe, dar mașinuțe adevărate care merg singure. Se tot joacă. Apoi merg în casă. Apoi se așază la rând. O bulină roșie, una galbenă, una albastră. Apoi una roșie, una galbenă, una albastră, una roșie, una galbenă, una albastră, una roșie, una galbenă, una albastră. Gata, s-a luat curentul! Au fost odată trei buline, de Elisabeta Iordan, 3,5 ani după cartea Apasă aici!, de Herve Tullet.

Sylvester și pietricica fermecată, de William Steig

Poveste despre greșeli din alea ireparabile cum par toate la un moment dat, despre pierderi și suferință, despre “ai grijă ce îți dorești că ți se poate întâmpla” și o carte despre familie, despre dragostea infinită a părinților, despre miracole, despre fericire și, da, iar despre pietre.

Copii mai mari (să zicem, 4-6 ani)

– 1,2,3,4 Povești de Eugene Ionesco

 Repetitiv, dar surpinzător, absurd, dar plin de umor sănătos, copilăros, dar profund. Așa este Eugene Ionesco în cartea de povești inventate împreună cu fetița lui. Carte de citit mai ales de către tătici, dar, evident, oricine se poate bucura. Este una dintre cărțile pe care le citim ca să râdem în hohote și ca să visăm, căci ilustrațiile nu pot fi descrise, ci doar visate.

– Gruffalo și Puiul lui Gruffalo de Julia Donaldson

În primul rând povestea, apoi ilustrațiile, apoi superba traducere a lui Florin Bican și la urmă filmul. Părea un meniu complet. Dar a urmat și partea a doua. Vă povestesc aici despre un festin de poveste pentru oricine, era să spun pentru orice copil. Noi, fetele din familia noastră, suntem descrise uneori ca fiind “băiețoase” pentru că ne dăm în vânt după dragoni, sălbăticiuni, camioane albastre, de aceea nu părea nimic la locul lui să adorăm într-atât o ființă precum Gruffalo. Așa că vă imaginați ce surpriză de proporții am avut când am aflat în volumul doi că puiul lui Gruffalo este fată! 🙂

A! Era să uit. Puteți să ne și ascultați puțin citind din Gruffalo pentru un proiect foarte frumos numit Citim Împreună România, despre care cu siguranță veți auzi din ce în ce mai multe lucruri frumoase.

Copii și mai mari (6-8 ani)

Pe Marele uriaș prietenos al lui Roald Dahl (și pe ceilalți prieteni ai săi, Matilda, James, Charlie etc.), pe Pippi Șosețica a lui Astrid Lindgren, pe Habarnam, pe Micul prinț, pe Lafcadio, pe Gulliver îi știți, bineînțeles. De aceea nici nu îndrăznesc eu să îmi dau eu cu părerea despre aventurile lor.

Dar ați citit Poveștile Reginei Maria? Sunt genul de povești pe care le devorezi și nu prea poți lăsa pe mâine ce poți citi astăzi. Unele sunt un pic melancolice, altele seamănă cu basmele, altele par povestiri, dar toate au ceva în comun: sunt misterioase ca explorarea unei camere necunoscute în semiobscuritate. Pe noi ne fascinează de fiecare dată și unde mai pui că sunt inventate de una dintre reginele noastre?! După ce le citiți sau înainte, cum preferați, puteți citi și din cartea Regina Maria a României, de Adrian Cioroianu, o carte un pic cam stufoasă în ani și evenimente istorice, care se citește greu pentru că e mult de povestit pe lângă, dar, care la sfârșit, ca după o grea încercare, te face să te apropii afectiv de un personaj istoric real, să ai repere despre el și să mai cauți altele. Noi am dat o fugă până la Muzeul Național de Istorie a României unde am văzut coroana reginei și obiecte personale ale acesteia, am vizitat și Pelișorul și am căutat, fără sorți de izbândă însă, Cuibul Principesei în pădurea din spatele Palatului Peleș de la Sinaia, apoi am mers pe Cărarea Regală până în vârf de munte povestind de vrute și nevrute, dar mai ales despre Regina Maria pe care putem spune că o iubim după ce am citit aceste două cărți.

Copii mari de tot (8-12 ani)

 Cei mai mulți dintre copii devin la vârsta asta refractari la multe sugestii, dar merită să încercați când e vorba de cărți, mai ales dacă aveți la dispoziție atâta diversitate.

Acolo unde nu mai e trotuar, de Shel Silverstein este o carte, atenție, vă rog, de poezie! Dar nu vă speriați! Poezia nu e totuna cu plictiseala, cel puțin așa ne-a făcut să credem Shel Silverstein. Ba, dimpotrivă, ne-am amuzat teribil, am reflectat, am și depanat pe alocuri și niște tabu-uri  (a se citi poezia Surioară de vânzare de la pagina 53, Acadegetul de la pagina 68 sau  Pierde-Tot de la pagina 25). Nicicând poezia nu a avut urmări mai palpabile în familia noastră până la această carte.

Închide ochii și vei vedea orașul, de Iordan Chimet este un basm complet și complex. Citindu-l, era cât pe ce să rămân în Imaginaria. Am citit-o mai ales noaptea și mai ales eu. Nicicând nu am întâlnit descrieri mai fascinante ca în cartea lui Iordan Chimet și nicicând nu mi s-a părut că limba română are atâtea adjective. Închide ochii și vei vedea orașul este o carte-vis și unde mai pui că este și ilustrată de Cristiana Radu.

Mica prințesă, de Frances Burnett este o carte care dărâmă multe mituri despre prințese, o carte în care încap toate sentimentele posibile, de aceea este un excelent catharsis pentru cititori. Pentru noi această carte a însemnat la vremea ei finalul etapei glorioase a prințeselor sclipicioase, dar nu numai atât: am descusut cu ajutorul poveștii multe comportamente, am investigat lucruri pe care le vedem în jurul nostru și ne-am exersat, domolit și canalizat empatia față de ceilalți.

Prințesa și goblinii + Prințesa și Curdie de George MacDonald sunt două cărți pentru pasionații de fantasy, adică, hai să recunoaștem, pentru noi toți. Dar care au fost oare primele romane fantasy? Ei, iată, se spune chiar despre cele două de mai sus că ar fi fost primele. George MacDonald, cel care a inspirat Cronicile din Narnia și Stăpânul inelelor ne trimite pe alt tărâm, unul pe care l-am explorat pe îndelete alături de el, pe care am descoperit o nouă împletitură a binelui cu răul și de pe care am plecat mai departe ușurată, împăcată, plină de bucurie și speranță, ca după o călătorie binefăcătoare.

Harun și Marea de povești de Salman Rushdie este una dintre poveștile mele preferate, o călătorie inițiatică în lumea poveștilor spuse și nespuse, o călătorie spre origini.

Basmele lui Herman Hesse sunt un ocean de metafore, de povești suprapuse, de dorințe trecute prin întâmplări neprevăzute și personaje stranii, de întâlniri providențiale și care au nevoia de tihna vacanței de vară pentru a fi sorbite pe îndelete. (n.r.: documentând articolul Iuliei am găsit și această recenzie ce vă poate fi de folos.)

Aventurile lui Cepelică, de Gianni Rodari este un roman de aventuri savuros și delicios am putea spune pe bună dreptate, pentru că personajele sunt legume și fructe. Cu toate acestea nu este nimic facil în frumoasa poveste a lui Rodari, ci totul ne trimite printre rânduri către devenire, un subiect foarte potrivit cititorilor de orice vârstă.

V-am purtat pe sărite prin diverse locuri ca și cum le-ați fi văzut din avion. Aterizați după plac unde vă inspiră și vizitați bibliotecile, librăriile, anticariatele, podurile sau subsolurile și veți descoperi adevărate comori!

Să ne vedem cu bine! Într-o carte!

Iulia este autoarea a trei (deocamdată!) cărți pentru copii: Călătorie printre ierburi și lumină, continuarea ei pe nume Luli și căsuța din copac și Povești din calendar. Dacă până acum nu le aveți, vă invităm să le luați și să faceți o incursiune în lumea minunată și miraculoasă a plantelor, a copacilor și a poveștilor arhaice, culese de peste tot din România; vă va plăcea, cu siguranță, și ilustrația: una dintre cărți, Călătoria…, a luat acum ceva vreme chiar premiul pentru cea mai frumoasă carte pentru copii din România! Cât despre Iulia, ei bine Iulia este pe atât de sensibilă, jucăușă, creativă, profundă, filosoafă, cu drag de copii, de pământ, natură și joacă precum reiese din rândurile ei. Și da, este o bună prietenă a Roții Mari. Mulțumim, Iulia, pentru rândurile de mai sus și pentru că ești prietena noastră.