Cărţile pentru copii nu sunt niciodată îndeajuns

Începutul anului acesta a venit pentru mine cu o provocare. Mai precis, m-am provocat singură la o perioadă de abstinenţă până la sfârşitul lunii aprilie, când fata cea mică împlineşte doi ani, perioadă în care urma să nu mai fac absolut nicio comandă de cărţi pentru copii. Atât de ispititoare sunt cărţile acestea, încât visul meu cel mai mare de acum este să dispun de o sumă nelimitată de bani, ca să pot cumpăra oricând, orice titlu poftesc. Să dau click pe butonul “finalizează comanda” ori de câte ori am chef, cu uşurinţa cu care mă spăl dimineaţa şi seara pe dinţi, fără mustrări de conştiinţă. Să mă duc la Bookfest sau la Gaudeamus, să iau la rând toate standurile editurilor cu cărţi pentru copii şi să aleg de acolo absolut, dar Absolut toate cărţile care îmi plac.

Visând la asta începusem chiar să-mi fac probleme: cu cei voi căra atâtea cărţi, cum să fac cu cei 3 copii, pe care să-l iau cu mine şi pe care să-i las pe la vreo prietenă binevoitoare, ca să pot face piruete graţioase printre standurile pline de bunătăţi proaspăt ieşite din cuptoarele editurilor.

Noi avem acum aproximativ 300 de titluri strânse în aproximativ 4 ani. Pe grupurile de pe facebook, am aflat că se poate mult mai bine de atât. Era cineva cu 500 de titluri, altcineva cu vreo 700… O parte din cărţi sunt pentru vârste mai mari pentru că la debutul pasiunii, cumpăram compulsiv, în funcţie de cele mai mari reduceri pe care le găseam. Mi-aduc aminte de primele: două cărţi de poezie scrise de Lucia Muntean. Le-am ales atunci pentru că erau la reducere, bineînţeles, şi mi s-au părut a fi cele mai curate şi plăcute ilustraţii, într-un ocean de culori stridente şi imagini kitchoase.

Întocmai precum consumul de droguri, e foarte greu să te opreşti, odată ce ai început. Gândindu-mă acum în urmă, îmi dau seama că acela a fost momentul declanşării patimii. La scurt timp, am simţit un puternic imbold interior să iau toate cărţile Luciei Muntean. Apoi raţiunea mi-a şoptit că toate ar costa totuşi prea mult. Aşa că am cumpărat totuşi câteva cadou pentru băiatul medicului ginecolog cu care născusem primul copil şi care refuzase să primească şpagă după naştere.

Pe vremea aceea, piaţa de carte pentru copii nu era atât de dezvoltată. Între timp lucrurile au evoluat mult şi astăzi domeniul arată mult mai bine. Au apărut edituri noi, axate exclusiv pe cartea pentru copii: Frontiera, Prospero, Gulliver Publishing, Cartemma, Black Gryphon, Intaglio, înfiinţate de oameni pregătiţi şi cu adevărat pasionaţi de ceea ce fac, cu grijă pentru formarea gustului literar şi estetic al celor mici. Cele deja înfiinţate, precum Cartea Copiilor, au continuat să publice traduceri de succes sau autori autohtoni iar editurile deja consacrate au început să îşi îmbogăţească oferta şi să ridice standardele de calitate, pentru că şi aşteptările părinţilor au început să crească, înfiinţând ramuri dedicate copiilor: Humanitas Junior, Corint Junior, Nemi, Univers Enciclopedic Junior sau Arthur. Şi cu siguranţă sunt mult mai multe, dar pe acestea le ştiu mai bine deoarece le urmăresc de obicei. Oferta este din ce în ce mai ispititoare, totul este să te ţină portofelul, dar ţinând cont că avem şi cărţi nerăsfoite sau răsfoite doar de câteva ori, se impunea un pic de post.

Teoretic.  Aproximativ o lună jumate ar fi trebuit să mai dureze acest exerciţiu de înfrânare, dar trebuie să mărturisesc … am trişat! Şi nu o dată, nici de două ori, ci de 5 ori!

Cum s-a întâmplat, că doar lucrurile au mers bine aproximativ 2 luni? Reuşeam să fiu raţională şi să-mi păstrez calmul. Ce îmi plăcea, adăugam pur şi simplu pe unul din cele 4 wishlisturi alcătuite şi aşteptam momentul în care voi fi iar liberă să dau clickul final. Până într-o zi când… am descoperit întâmplător că la Univers Enciclopedic Junior se reeditase colecţia de basme de Fraţii Grimm, ilustrată de Daniela Drescher. Doamne, de când vânam cartea asta! Şi acum preţul era redus la jumătate! Şi atunci mi-am zis: Nu beau, nu fumez, haine îmi cumpăr foarte rar că nu prea ies, machiaje nici atât, măcar cărţi pentru copii să-mi iau şi eu, ce Doamne, iartă-mă!

Cu mâinile aproape tremurând de emoţie ca nu cumva să se epuizeze stocul chiar atunci, sub ochii mei, am făcut comanda. Am adăugat în coş şi Toamna, care ne lipsea din colecţia cu Pippa şi Pelle, asta ca să fie şi transportul gratuit. Şi aşa am deschis cutia Pandorei… căci într-un interval scurt de timp, au mai urmat două comenzi una după alta, plus două achiziţii de cărti sh în engleză, al căror preţ era de neratat, super ofertă dintr-un grup de pe fb. Pe cele din urmă le-am expediat direct acasă la ai mei pentru că, e foarte, foarte greu să recunosc, dar 4 din cele 5 abateri, le-am făcut pe furiş, ascunzându-mă ca un hoţ, ca un infractor recidivist, ca nea Pânzaru, prietenul nostru de familie care înfuleca pe furiş cârnaţi de porc, ascunzându-se în maşină de nevasta care îl pusese la regim.

Dar ce bucurie, Doamne, când le citeşti emoţia în ochii mari şi curioşi, cu care te roagă să le citeşti mai departe, nerăbdători să afle ce s-a mai întâmplat! Cel mai mare mă imploră uneori să îi citesc încă o pagină şi încă un capitol şi încă o poveste… Şi cum să nu te bucuri când îi auzi cum se joacă dându-şi nume după prichindeii din Aventurile lui Habarnam? Eu acum sunt prichindelul Pâine pencu tă îmi place să mănânc multă pâine! sau Suziana e prichinduţa Oliţa, pencu tă vrea mereu la oliţă, mami! zice Mihai. Sau cum să nu te simţi cel mai fericit, când folosesc tot felul de nume, cuvinte sau expresii pe care le recunoşti de prin cărţile pe care le-aţi citit împreună? Constantin aşteaptă în dar pe 21 mai Seminţe de cabane, îmi aduce aminte să nu uit să i-o cumpăr. Îi place să construiască prin casă din cearceafuri, pături, sfori, scaune şi orice, cabane, căsuţe, biblioteci. Cărţile de la parter sunt transportate la etaj, este o vraişte totală, dar ce pot să fac?

În prezent cărţile lor preferate sunt: Tropote fermecate, de Josepha Sherman, o carte cu basme cu cai din întrega lume, apăruta la editura Cartea Copiilor, a lui Constantin, cărţile de căutare Hoinari prin anotimpuri sunt tare plăcute de fetiţă ,  Mihail îmi cere Micuţul Eu-Sunt-Eu-Sunt, de Mira Lobe, iar eu citesc când mai apuc câte un basm din Basme de Herman Hesse.

Pe lista scurtă şi urgentă avem: cărţile scrise de Beatrix Potter, seria Desişul de Muri de Jill Barklem, Ursuleţul Winnie Puh de A.A. Milne şi seria Pancinello de Max Lucado. Cred că ar fi bine să reiau totuşi postul şi să mai aştept până la sfârşitul lui aprilie, când împlineşte fetiţa cea mică doi ani. Uraţi-mi succes! 🙂

Ctin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s