Cu trei copii mici în excursie la Sibiu

      Trecuse mai bine de un an şi jumătate de când nu mai fusesem în vreo excursie serioasă, iar când a venit vorba despre o eventuală plecare, am fost destul de reticentă. Şi asta pentru că ştiu ce înseamnă să pleci cu trei copii mici până la Piteşti, d’apăi într-un loc mai îndepărtat! Totuşi, pentru că băieţii deja asistaseră la discuţiile noastre şi aflaseră de Grădina Zoologică şi de muzeul cu animale, iar eu trebuie să recunosc, îmi doream undeva într-un colţişor al sufletului să ies în sfârşit, plus că plata cazării fusese deja făcută, zarurile fuseseră aruncate, aşa nu mai mi-a rămas decât  să mă rog să nu se îmbolnăvească vreun copil chiar înainte de ziua plecării.

De ce ţi-e frică,  nu scapi

      Miercuri, Constantin prezenta primele simptome de răceală: apatie, ochi înlăcrimaţi, secreţii nazale apoase. Nu îmi venea să cred! De ce trebuia să se întâmple chiar acum?? Culmea e că mă gândisem cu puţin timp înainte că nu a mai răcit niciunul de vreo 3 luni şi mă mai gândisem că atunci când mă gândesc la asta , se întâmplă ca imediat să răcească. Cu tot paranormalul situaţiei, chiar aşa s-a întâmplat! Am fost într-o grea cumpănă: să-i dau sau nu medicamente. De obicei, amân momentul cât pot de mult dar acum m-am gândit la cei 440 de lei plătiţi pentru cele două nopţi de cazare şi la toate planurile noastre frumoase şi am hotărât să îi dau câteva linguriţe de Panadol distribuite pe 3 zile şi picături pentru nas. Acestea şi nerăbdarea lui de a pleca în excursie, au făcut minuni.

26 mai – Str. Ocnei nr.13

          Pe site-ul www.airbnb.com am găsit o locaţie foarte frumoasă: o casă din secolul al XVIII-lea, cu tavanul foarte înalt, mobilier bătrânesc salvat şi restaurat de proprietară, parchet din lemn masiv şi tablouri drăguţe realizate chiar de fiica proprietarei. Apartamentul foarte spaţios, cu două camere şi o bucătărie foarte mare, situat la parter, ne-a oferit absolut tot ceea ce ar fi putut fi necesar unei familii cu 3 copii: bucătărie utilată, veselă, cratiţe, tigaie, prăjitor de pâine, sandwich-maker, fierbător electric, şerveţele şi ceaiuri, televizor cu ecran foarte mare, două dormitoare cu paturi comode şi dulapuri, baie cu multe prosoape, uscător de păr şi maşină de spălat, fier şi masă de călcat, detergent de rufe, grădiniţă cu flori, linişte, wi-fi şi un bol de căpşuni proaspete pe masa din sufragerie, în întâmpinare.  Poziţionarea foarte aproape de centru unde se află o mare parte din obiectivele principale ne-a ajutat să ajungem uşor cam peste tot pe unde ne-am propus. Punând toate acestea cap la cap, cred că alegerea a fost una foarte bună.

 

 

 

După ce ne-am cazat, am luat-o la pas spre Piaţa Centrală. Am făcut o tură de recunoaştere . După ce am mâncat, ne-am întors însoţiţi de nişte nori ameninţători de ploaie. Norocul nostru a fost că a început să toarne cu găleata fix când am ajuns înapoi aşa că restul zilei l-am petrecut în casă. Dar a fost bine aşa pentru că eram deja obosiţi, mai ales cei mici care merseseră cam 3 ore pe jos. S-au jucat cu jucăriile luate de acasă, am citit din ultimele achizitii – 3 cărţi foarte frumose de la Ikea, şi au explorat casa imensă.

27 mai  – Grădina Zoologică

      Un loc perfect unde să-ţi duci prichindeii, indiferent de vârstă. Se întinde pe o suprafaţă foarte mare, fiind flancată de un lac de agrement pe care te poţi plimba cu bărcuţa sau cu hidrobicicleta. Noi am considerat că e periculos să urcăm cu trei copii mici şi ne-am rezumat la vizitarea grădinii. Preţul biletului este modic: 3 lei adulţii şi 1 leu copiii peste 3 ani, cei sub această vârstă având gratuitate.

Sibiu-56

Grădina este amenajată frumos, este foarte curat şi se pot întâlni multe specii exotice: lemuri, macaci, tigru siberian, bufniţă polară, bivol african dar şi specii comune: ponei, păuni, iepuri, papagali, urşi, lei, lupi, peruşi, bufniţe, corbi, vulturi şi multe, multe altele.

Mi-a plăcut mult locul de joacă amenajat în incinta grădinii zoologice: spaţios, cu ansambluri de joacă pentru copii de toate vârstele, realizate din materiale de calitate, lemn sau plastic rezistent, în culori blânde.  Există chiar şi un telescop prin care copiii pot urmări păsărelele sau… cum se joacă alţi copii.

 

 

 

 

 

În continuare Grădinii Zoologice se află Muzeul Satului ASTRA, însă distanţa de parcurs pe jos este foarte mare iar copiii erau deja foarte obosiţi, aşa că ne-am oprit la cortul amenajat aproape de intrare pentru a ne odihni un pic şi a lua o mică gustare. Pacheţelul îl terminasem şi copiilor le era foame. Aici preţurile sunt destul de piperate, în interiorul cortului sunt şi mese pentru fumători, iar fumul de ţigară se simte peste tot, locul nu arată grozav, nu inspiră încredere, aşa că vă recomand să vă luaţi un pachet mai consistent cu voi, deoarece acesta este singurul loc de unde puteţi cumpăra mâncare şi băutură.

Distanţele de parcurs sunt destul de mari, aşa că dacă cei mici sunt foarte mici e bine să vă luaţi cu voi sisteme de purtare, respectiv cărucior.

Dumnezeu iubeşte piatra, piatra şi spaţiile mari

După-amiază iar a turnat cu găleata şi iar am avut baftă pentru că ploaia s-a suprapus numai bine cu somnul copiilor. Lucrurile s-au potrivit de minune, căci s-a potolit cât încă nu se înserase, aşa că am putut ieşi din nou la plimbare. Am fost pur şi simplu încântată de Biserica Evanghelică, o catedrală uriaşă, în stil gotic, a cărei construcţie a durat „numai” 200 de ani. Din păcate nu am putut vizita şi interiorul catedralei, care se închisese cu puţin timp înainte să ajungem noi.

 

 

 

Apoi am pornit-o la pas pe stradă şi am avut ocazia să observăm îndeaproape superbele clădiri vechi, care oferă acel farmec medieval Sibiului. Toate aceste clădiri sunt lipite una de alta şi Constantin a caracterizat cel mai bine stilul arhitectural: “Uite, mami, ce casă luuuungă.”

 

 

 

          La Catedrala Ortodoxă am ajuns chiar în timpul vecerniei. Este foarte spaţioasă şi cu o acustică foarte bună aşa că, deşi mi-ar fi plăcut, nu am putut sta mai mult de 10 minute din cauza foielii şi chicotelilor celor mici, care se auzeau incredibil de tare.

Am mai dat o tură prin centru şi după ce s-a înserat, ne-am întors acasă. Bucuroşi şi obosiţi. Băieţii, deşi mici, au suportat foarte bine mersul pe jos şi au mers ceva! Mihail  avea un stil foarte boem: se oprea aproape la fiecare capac de canalizare şi se uita la stema oraşului, marcată pe fiecare în parte. Şi de data aceasta ne-a salvat marsupiul, binecuvântată fie mintea care l-a inventat!

 

 

 

 

28 mai – Muzeul de Istorie Naturală

       A fost ultimul obiectiv vizitat. Încă de dimineaţă am pornit spre acest muzeu micuţ dar foarte atrăgător. Pe lângă clasica expoziţie de roci care ne-a atras mai mult pe noi, adulţii, veţi putea vedea un schelet de mamut şi numeroase alte animale, de la nevertebrate până la reptile. Sunt reconstituite o selecţie de habitate din întrega lume iar luminile colorate creează o atmosferă foarte plăcută. În curtea muzeului sunt câţiva dinozauri, foarte atrăgători pentru cei mici. Pentru a vizita curtea trebuie să plătiţi separat. Pentru noi toţi, vizitarea muzeului a fost o experienţă fascinantă.

 

 

 

 

 La finalul excursiei am concluzionat că e cam  greu să pleci cu trei copii foarte mici într-un loc îndepărtat pe care nu îl cunoşti. În primul rând, trebuie să stai în permanenţă cu ochii pe ei, să găteşti şi să pui masa, pentru a face economie, să ai grijă mereu de un bagaj cu lucruri indispensabile pentru toţi 5, să cari cu tine cărucior, marsupiu, pacheţele cu mâncare şi sticle cu lichide, să ţii cont de orele de somn şi de condiţiile atmosferice, să ai grijă să nu se îmbolnăvească, ş.a.m.d… În prima noapte am dormit doar 3 ore şi jumătate…dezavantajul de a porni la drum cu un copil de 1 an şi o lună, neînţărcat. Probabil drumul obositor, schimbarea locului de somn şi ambientul nou au speriat-o şi de aceea a simţit nevoia să stea lipită de mine în permanenţă. A fost bine totuşi că la plimbare a stat cuminte în cărucior, atrasă de ceea ce vedea în jur. La Muzeul Satului nu am mai ajuns pentru că toţi 3 erau foarte obosiţi după vizitarea Muzeului de Istorie Naturală şi au adormit foarte repede în timp ce mergeam spre obiectivul pe care mi-am dorit cel  mai mult să îl vizitez… 🙂

Nu arată chiar ca o vacanţă de vis… Ideal este să pleci însoţit de o bunică binevoitoare care să te mai ajute din când în când. Chiar dacă a fost solicitant, privind acum pozele, mă bucur de toate aceste amintiri şi mă bucur de asemenea că vom avea ce povesti atunci când vor creşte mari.

Sibiu-173

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.