Servus, eu sunt Pavel Oltean din Cluj. Anul trecut v-am povestit despre festivalul de teatru de la Iasi, sa stiti ca si anul asta ne-am dus cu mama mea. Sunt pasionat de polo, dar si de lectura si de teatru. Imi place sa merg si la concerte, la cinema si la restaurante. Vreau sa ma fac ori actor, ori dj, ori inventator. La Festivalul de teatru pentru publicul tanar din Iasi am vazut spectacole foarte frumoase si originale, care se vad foarte rar sau deloc in viata. Va dau un exemplu :

E aproape imposibil sa vezi spectacole din Vietnam sau din China. Asta numai daca mergi in Vietnam si China, tari foarte indepartate de noi si biletul e foarte scump. Numai ca in Iasi au venit tocmai spectacole din Vietnam si din China, si noi am vazut ceva extraordinar :

„Marionetele vietnameze pe apa“

Este ceva nemaivazut in orasele noastre pentru ca este o traditie numai in Vietnam. In loc de scena au facut o piscina umpluta cu apa, iar actorii se ascundeau in spatele unei cortine din bambus. Isi bagau mainile sub apa, in mana tineau un bat de bambus iar in varful lui era o placuta pe care era asezata o marioneta. Era foarte interesant cum marionetele parca mergeau pe apa. A fost o poveste din vremurile vechi vietnamese: ne aratau cum plantau orez cu bivoli, cum prindeau pesti. Am vazut si traditia lor cu dragoni si unicorni, desi unicornii lor nu au corn si semanau mai mult cu niste caini. Dar interesant e ca la ei asa se spune, ca acestia sunt unicorni. Tot publicul a ramas uluit dupa ce a vazut spectacolul. La sfarsit actorii ne-au dat voie sa umblam cu papusile. Sunt facute din lemn si colorate cu culori speciale impotriva apei. Chiar si asa papusile se pot folosi numai scurt timp, 3 sau 4 luni, pentru ca apa le destrama.Cand am probat o marioneta (un om care canta la toba cu mainile miscatoare), la inceput am crezut ca e mai usoara dar cand am luat-o am tinut mainile leger iar papusa m-a tras la fund. Dupa aceea am reusit cu greu sa o controlez. Nu e deloc usor sa fii papusar. Doamna actrita ne-a explicat ca papusile originale pe apa in Vietnam sunt mult mai mari si mult mai grele incat doi actori trebuie sa le tina ca sa nu se scufunde! Chiar e o profesie grea ! Mai ales ca tot timp trebuie sa stai in apa, nu numai cu mainile, ci si cu picioarele, asa se face in Vietnam !

„Petrecerea papusilor chinezesti“

Un singur actor a venit din China dar a adus o gramada de papusi – cu fire, pe mana si cu tija. Este un spectacol foarte bun, vi-l recomand sa il vedeti si voi, daca aveti ocazia. Papusile au fost foarte distractive pentru copii, cea mai interesanta a fost maimutica,  facand niste miscari atractive si fiind activata prin 30 de fire. Tot spectacolul a fost numai pe muzica, fara vorbe, dar cu mult umor. Si sa va mai spun ca actorul Cheung Chun-Fai este forte bine antrenat. La un moment dat a facut o pauza si ne-a aratat secretele stravechi ale acestei arte – cum sa misti degetele si sa ai concentratie maxima. Publicul a incercat sa faca la fel ca el doar ca majoritatea nu au reusit. La inceput parea usor dar mereu se schimba cate ceva in reprezentatie. Actorul era foarte activ pe scena, facea multe miscari si efort fizic, si obosea. De mai multe ori se odihnea si bea apa. Ti se pare ca este usor sa fii actor, dar in realitate nu este.

„O poveste japoneza“

Acest spectacol e despre Japonia, dar nu a venit din Japonia, ci din Iasi. Era in romana. Avand dialog, mi-a placut ca erau multe glume. Povestea era despre un om, pe nume Munte de orez , care se credea puternic si care a vrut sa ajunga in varful muntilor ca sa participe la un concurs de sumo. Pe drum a vazut o fata – Marume. A intalnit-o intr-o padure, s-a cunoscut cu familia ei si a descoperit ca toata familia, chiar si bunica cea batrana sunt mai puternice decat el. S-a mirat si le-a rugat sa ia lectii de la ei, dupa care a plecat si a ajuns in varf. Acolo a concurat cu trei papusi imbracatie in costum de sumo, si el a castigat in fiecare data. Regele palatului a vrut sa i dea premiul, multi bani, doar ca Munte de orez a ales numai o ulcica pe care a daruit-o lui Marume. Marume s-a bucurat si i-a multumit.

Mi-au placut miscarile actorilor, modul in care manevrau papusile. Unul din momentele preferate a fost atunci cand bunica a luat pe spate un magar, atat de puternica era.

Această prezentare necesită JavaScript.

”Katastrofa Clown Italia” – spectacol stradal

Acest spectacol s-a jucat in fata teatruluiLuceafarul. Actorul punea piese in ritmul rock and roll, „cu numere care fac deliciul audientei“– asa scrie in program. La inceput a facut niste magii care m-au impresionat: a avut o punga goala, in ea a pus o sticla de suc, dupa aceea a intors punga cu capul in jos si nu a cazut nimic din ea! A intors-o la loc si a iesit din ea sticla de suc. Apoi, a mototlit punga cu sticla cu tot si a aruncat-o. Am ramas cu gura cascata. Mai ales ca sticla a fost din sticla, nu din plastic. Cum a disparut?!

Dupa aceea, a luat o bagheta magica din geanta lui, a chemat un copil in fata, I-a spus sa invarta bagheta si a bagat mainile in buzunar, de unde a scos un soricel adevarat. Apoi, baiatul a invartit din nou bagheta si a cautat in buzunare dar de data aceasta nu a gasit niciun soricel!  In final, a adus un bol cu lichid de sapun si a facut milioane de baloane si apoi a facut un meci de box cu un domn din public.

”Muzicantii din Bremen” – teatrul Tandarica

Asa cum probabil stiti, povestea se refera la un cocos, o pisica un caine si un magar care toti au ajuns la batranete si n-aveau ce sa faca cu vietile lor decat un lucru – sa mearga la Bremen si sa devina muzicanti. Acesta le-a fost visul de cand erau mici. Primul care a inceput calatoria a fost magarul, dupa aceea a intalnit cainele si l-a luat cu el, apoi cocosul si pisica. Toti si au luat cate un instrument muzical si au pornit la drum. Insa, pe drum au intalnit o casa in care locuiau niste talhari care insa nu erau acasa, astfel ca animalele au intrat si si-au facut de cap. Cand s-au intors talharii animalele s-au pus unul peste altul ca sa ii sperie, ceea ce s-a si intaplat iar talharii au parasit casa. Asa ei au stat acolo 3 zile. Dupa ceea iarasi au pornit la drum. Pana la urma au ajuns la Bremen si au devenit muzicantii numarul unu! Magarul avea o chitara, cainele – o toba, pisica avea un saxofon iar cocosul canta cu glasul. Prezentarea lor la concurs a fost foarte tare, suna grozav.

Papusile erau mari si aveau o textura foarte buna, erau manuite de oameni care stateau in spatele lor, actorii aveau voci puternice si potrivite pentru animale si dansau din toata inima, isi pierdeau si pantofii! Totul a fost bine organizat. Talharii aveau fetele foarte bine realizate, ca niste oameni adevarati.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Visatorul“din Teatrul tineretului, Piatra-Neamt

A fost un spectacol cu cantece. Erau personaje uimitoare – Peter era personajul principal, el doar visa. Toata familia lui ii spunea sa nu mai viseze, doar ca el visa in continuare. El visa in timp ce mergea cu autobusul si uita sa se dea jos din autobus la scoala. O data chiar si a uitat si sora in autobus ! Ii era ciuda pentru ca avea 2 pisici care stateau toata ziua pe calorifer iar el trebuia sa mearga la scoala dimineata devreme, prin frig. Spectacolul este bine compus, fiecare isi pastreaza locul, pe scena erau diferite obiecte, intéressante pentru copiii din public – jucarii, instrumente muzicale. Toti au fost uimiti vazand acest spectacol pentru ca in el este si educatie – ne invata ca mereu trebuie sa fim atenti si sa nu visam prea mult. Actorii faceau sunete diferite, mama facea zgomote cu tigaile, tata canta la chitara, un bataus din scoala canta la toba, profesoarele cantau la microfon si pe langa asta isi uscau parul cu fohen si se rujau. Sora mai mica canta la banjo, restul cantau cu vocea. La inceput, pana cand publicul sa se aseze in scaune, unul dintre actori s-a jucat cu publicul. Arunca o minge de fotbal prin sala iar eu credeam ca la mine nu o sa ajunga pentru ca in fata mea erau camerele video de o televiziune. Dar ce sa vezi ? A venit mingea si la mine, iar eu de la mijlocul salii am aruncat mingea pana pe scena (si sala era foarte foarte mare!) ! Mama a ramas uluita iar actorul mi-a dat un like cu degetul in sus !

Mi-au placut improvizatiile actorilor, facand miscari si sunete cu toate obiectele de pe scena. Scena era plina de jucarii colorate, mici si mari, pe care probabil tu le visezi in fiecare seara. O fata numita Casca, pentru ca mereu purta casca, avea un ciocan gigantic de plastic cu care dadea in capul tuturor si scotea sunete amuzante.

„Fratii aurorei boreale“–teatru de umbre din Polonia

Am urmarit cateva povesti si legende baltice – asta inseamna din tarile care au iesire la marea Baltica. A fost un spectacol care te poate face sa adormi. O lumina se reflecta pe un ecran mare. Actorii puneau diferite figurine facand teatru de umbre. Au spus 7 povesti – iar preferata mea a fost una in care un baiat a furat o solnita, dupa care a scapat-o in mare si de atunci marea s-a facut sarata, pentru ca solnita chiar si in acest moment inca face sare. Langa ecranul cu umbre era o masa lunga cu 5 actori care cantau pe fundal cantece poloneze, estoniene, finlandeze si lituaniene. Tocmai aceste cantece ma adormeau, alaturi de intunericul in sala. Sunt niste povesti cum tu nu cred ca ai ascultat sau vazut, sunt niste legende stravechi pe care rar le poti vedea, pentru ca s-au intamplat departe de unde stai tu.

Spectacolele pe care le-am vazut mi-au placut foarte mult. Ma bucur ca m-am dus la Iasi pentru ca la acest festival vad mereu lucruri interesante pe care nu le pot vedea decat foarte rar.