Încă puțin până la Crăciun. Pregătirile sunt în toi, atât în privința cadourilor, a mâncărurilor cât și a pregătirii sufletești. Pentru toate acestea există ajutoare iar în privința receptării corecte a spiritului acestei sărbători ne vin în ajutor nouă, părinților, instituțiile publice de cultură și asociațiile ce lucrează cu copiii, pregătind un program vast și variat cu această tematică hibernală.

Astfel se întâmplă și cu piesa de teatru pentru copii Ion Creangă și piesa Sticluș căpcăunul a furat Crăciunul pe care noi am vizionat-o la teatrul Excelsior.

Am nimerit la ea absolut întâmplător – întârziasem la o altă activitate pentru copii și ne-am oprit la o ciocolată caldă chiar lângă teatrul Excelsior; văzând mulți copii ce se îndreaptă grăbiți înspre teatru, am decis să vedem despre ce este vorba.

Sticluș căpcăunul a furat Crăciunul este o piesă de teatru pentru copii peste 4 ani, vizionabilă „și de cei peste 10 ani, dacă sunt copilăroși” (citat ce aparține unei fetițe de 11 ani căreia i-am povestit despre ce e vorba și își dorește să meargă și ea). Povestea este simplă: în noaptea de ajun băiețelul Vlăduț – Brăduț întâlnește niște bulgărași pufoși care ies din globurile din bradul de Crăciun. Ei sunt locuitorii orașului Bulgărești în care toată lumea este pufoasă adică prietenoasă, drăguță și binevoitoare iar joaca preferată este rostogolirea prin zăpadă; toată lumea mai puțin un căpcăun pe nume Sticluș care se spală pe dinți cu lacrimi de bulgărași cuminți, la prânz mănâncă doar legumele din supă iar seara în loc să citească o poveste se joacă pe o tabletă ascunsă sub pernă. Sticluș nu este iubit de bulgărași pentru că face farse iar cei din jurul lui, dacă îl privesc, devin și ei sticloși adică neprietenoși și răi.

Bulgărașii – care vorbesc în rime – se împrietenesc cu Vlăduț- Brăduț dar băiatul îl cheamă din greșală pe Sticluș care vine și spune că va fura bradul de Crăciun – ceea ce și încearcă să facă – pentru ca moșul să nu vină. În final are loc o confruntare între căpcăun și bulgărași care ajutați de băiat luptă cu următoarele arme: un curcubeu, parfum de coznoac, praf de scorțișoară și, arma care îl învinge pe Sticluș, o îmbrățișare. Căpcăunul începe să plângă și ne dăm seama că el era rău din cauză că nimeni nu se comporta frumos cu el astfel încât bulgărașii își cer iertare și Sticluș se face cuminte și se transformă în steluța din vârful bradului.

Este o piesă în care actorii interacționează cu copiii, cântă, vorbesc cu ei, ning împreună. Momentul Uau pentru mulți a fost acela când toți, inclusiv cei din sală, au dat din palme asemenea unor fluturi iar în teatru…a început să ningă! – pe tavanul și pereții sălii apărând proiectați fulgi mari de nea.

Trecând peste tenta prea evident moralizatoare și educativă din unele momente ale piesei – enumerarea obiceiurilor lui Sticluș, de exemplu – credem că este un spectacol ușor și senin, simplu de înțeles de copii, cu un mesaj facil dar în acord cu sărbătorile ce se apropie. Am ieșit de acolo fredonând încă Eu ning, Tu ningi, Noi ningem… și simțindu-ne mai aproape de Crăciun.

Îl mai puteți vedea pe 19 decembrie.

Notele noastre, între care 5 este cea mai mare, sunt:

Interactivitate: 5

Accesibilitate: 5

Atmosferă generală: 5

Preț: 5

Locație: 5