O abordare inedită de formare a unui public al viitorului şi de obţinere a unor reacţii privind diverse situaţii limită din viaţa de zi cu zi îl constituie teatrul educaţional. Jucate în spaţii special amenajate sau chiar la şcoală, piesele sunt întotdeauna urmate de discuţii despre subiectul piesei, în ideea dezvoltării gândirii critice şi a empatiei la tinerii (şi mai puţin tinerii) spectatori.

Un bun exemplu de teatru educaţional care îşi atinge scopurile este piesa Copii răi, jucată încă din 2011, dar prezentată în premieră săptămâna aceasta copiilor de la Liceul Dimitrie Bolintineanu din cartierul Rahova, clasele a VII-a şi a VIII-a. Reprezentaţia de teatru este urmată de un atelier de scriere creativă ţinut de Mihaela Michailov la una din clasele prezente la spectacol.

– Tu eşti un copil liber? Eşti competitiv? Ştii să asculţi? Ştii să taci?
– Voi ştiţi să gândiţi? Aveţi voie să spuneţi nu?

Aşa începe piesa de teatru educaţional „Copii răi”. Scris de Mihaela Michailov şi jucat de fiecare dată proaspăt de Katia Pascariu, cu substanţialul suport sonor al lui Jak Neumann, spectacolul în varianta “la pachet pentru şcoală” îi mai are în echipă pe regizorul Alexandru Mihăescu şi coregraful Farid Fairuz.

Cum puteţi afla din interviul luat Katiei, piesa vorbeşte despre violenţă sub multele ei forme recurente – violenţa din şcoli, cea din familie, cea din fiecare din noi. Vorbeşte şi de nuanţe mai puţin vizibile cu ochiul liber, lucru pe care l-a evidenţiat şi Mihaela Michailov în tradiţionala dezbatere post-spectacol: după teatru chiar copiii sunt cei care au vorbit vreme îndelungată şi cu multă luciditate, încercând să înţeleagă împreună felul în care ajungem să reproducem gesturi agresive uneori fără să conştientizăm, cauzele ascunse care îi fac pe unii mai violenţi decât alţii şi nu în ultimul rând moduri în care putem evita sau rezolva situaţii conflictuale.

Atmosfera de încredere creată a făcut să se ajungă la mărturisiri dureroase din partea unor spectatori mai curajoşi, dar şi la teme precum presiunea socială şi suferinţa psiho-emoţională, greu de sesizat din exterior. Cuvintele magice care au izvorât din conversaţie au fost “solidaritatea” care poate îndrepta balanţa de puteri şi “arma convingerii” – capacitatea cuvântului de a aduce oamenii împreună.

Piesa a durat aproximativ o oră şi a avut loc în sala de festivităţi a liceului, la iniţiativa profesoarei de educaţie plastică Irina Cangeopol. Publicul prezent (al viitorului) a constat în vreo 50 de elevi şi cinci cadre didactice care s-au rărit pe parcurs, iar la discuţia destul de îndelungată au rămas 26 dintre elevi şi o profesoară. Echipa spectacolului a avut grijă să nu rateze nicio întrebare sau comentariu din partea publicului, tratând cu egal interes şi respect toate intervenţiile.

Unul din punctele forte ale echipei celor de la Replika este tocmai încercarea de a da o voce celor care locuiesc în zone defavorizate din punct de vedere cultural şi social: cartiere departe de centru şi de muzee, filarmonici, teatre; copii ce provin din familii de multe ori dezechilibrate, apăsate de griji cotidiene stringente şi mai puţin interesate de actul cultural ce ţine de high-culture.

Această activitate este parte integrantă a proiectelor Publicul Viitorului şi Susţine cultura în educaţie.
Proiectul Susține cultura în educație își propune să susțină realizarea unor programe culturale cu o dimensiune educațională în România prin dezvoltarea unei rețele de profesioniști și organizații și a unor resurse despre practici și politici publice în domeniu. Proiectul este coordonat de Asociația MetruCub – resurse pentru cultură și realizat alături de Centrul pentru Educație și Formare „Sintagma”, Fundația Gabriela Tudor, Fundația pentru o societate deschisă și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”.

Publicul viitorului propune artiştilor şi organizaţiilor culturale să se redescopere în contact cu un public potenţial de copii şi adolescenţi şi să contribuie la dezvoltarea potenţialului creativ al acestora, prin integrarea artei în context şcolar în Bucureşti. Proiectul cultural Publicul Viitorului este finanțat în cadrul Programului Cultural Ești București 2015.

Proiectul Susține cultura în educație este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Continutul acestui material nu reprezinta în mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi http://www.eeagrants.org și http://www.fondong.fdsc.ro.