Cronică: De-aș fi Scufița Roșie, Teatrul Ion Creangă

Vă spun sincer: când e vorba de teatru, încerc să mă feresc de adaptările (prea) moderne ale poveștilor clasice. Încurajată însă de impresiile prietenilor noștri care au fost la De-a Micul Prinț, am mers cu balaurii mei la De-aș fi Scufița Roșie, spectacol recomandat copiilor cu vârste peste 7 ani. Experiența nu a fost de natură să îmi schimbe convingerile.


Povestea a fost desigur modificată și adaptată în sensul conectării la realitățile vieții moderne. În consecință, facem cunoștință cu Aniel (Carmen Palcu Adam), o adolescentă foarte activă pe Facebook și nedezlipită de mobil. În mod bizar (pentru noi , cel puțin), ea este fascinată de… Scufița Roșie și nu de vreo supereroină sau cine știe ce prințesă dintr-o galaxie îndepărtată. Primind scufița în dar, ea se transformă în personajul celebrei povești.
Firul epic mi s-a părut cam forțat și pe alocuri cam dezlânat; pentru a oferi un spectacol de circa 60 de minute, cu 2 acte separate de o pauză de 5 minute, au apărut în scenă personaje noi: o oaie pe nume Mioara (Mirela Busuioc), Chausette băcanul și Charles Perrault (dublu rol pentru Marius Nănău) și au fost introduse momente muzicale, din păcate fiind însă cel mai adesea vorba despre playback.
În sală, micii spectatori erau de vârste foarte amestecate, destul de mulți fiind sub 7 ani. Cred că recomandarea organizatorilor a fost făcută prin raportare la durata spectacolului, nu la conținut; consider că ar putea fi lesne încadrat la categoria peste 5 ani, în loc de peste 7.

bunica de-as fi scufitaCe nu ne-a plăcut:
• Aniel era cam mare ca să-și mai dorească să fie Scufița Roșie;
• Personajele adăugate în plus erau acolo mai mult „așa, ca să se afle în treabă”, după cum a zis balaurul cel mic. Nu am înțeles deloc ce căuta acolo Charles Perrault în timp ce Frații Grimm absentau (sau e opțiunea pentru paternitatea franceză a basmului?);
• Playback-ul. Credeam că doar eu îl remarcasem, dar m-am înșelat. E adevărat însă că unii actori au cântat cu-adevărat, dar acest lucru nu a făcut decât să accentueze contrastul;
• Mi-a amintit de spectacolele de teatru pentu copii pe care le-am văzut în calitate de public-țintă în anii ’80; și nu într-un sens pozitiv.
Ce ne-a plăcut:
• A fost destul de amuzant (au spus copiii);
• A fost colorat și vesel (tot ei);
• Ne-au plăcut foarte mult Lupul (Cristian Irimia) și Bunica (Alexandrina Halic), convingători, simpatici și foarte potriviți pentru aceste roluri. Ei sunt cei care susțin spectacolul, îi dau farmec și îl ritmează.

lupul de-as fi scufitaSpectacolul De-aș fi Scufița Roșie este în repertoriul teatrului Ion Creangă de peste 10 ani iar asta spune mult, și de bine și de mai puțin bine. Noi l-am văzut montat pe scena Teatrului Excelsior, în regia Soranei Coroamă Stanca, cu scenografia Ancăi Pâslaru. Cu siguranță, piesa place copiilor și aduce în continuare spectatori; în același timp, apar producții noi, cu o abordare diferită, ce pun într-o altă lumină și spectacolele mai vechi. E o chestiune de gust, de opțiune personală, de deschidere către nou sau de suprapunere a propriilor experiențe și amintiri.

Cu siguranță vom mai merge la teatru și vom testa deopotrivă spectacolele „clasice” cât și pe cele noi și nu vom ezita să vă povestim impresiile noastre.
Notele noastre, dintre care cea mai mare este 5:
Atmosferă generală: 4
Interactivitate: 3
Accesibilitate: 5
Locație: 5
Preț: 5 (cam 21 de lei prețul unui bilet pentru un adult și 17 lei pentru un copil)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s