Roata Mare este pentru voi. Vă invităm să intrați în joc și să ne împărtășiți gândurile voastre legate de educație, cultură, non-formal. În rândurile de mai jos Elena, prietenă apropiată a Roții Mari, ne învață cum să folosim… o păpușă.

Participanți : minimum un părinte, minimum un copil

Resurse : o păpușă—cumpărată de-a gata sau meșterită în doi timpi și trei mișcări dintr-o lingură de lemn, o vânătă, un dovlecel sau un știulete de porumb cu chică. (Chica poate fi împletită cu migală sau lăsată vâlvoi, în cazul în care părintele/părinții simte/simt nevoia de a-și manifesta pornirile de rocker(i)) Părinții neîndemânatici care își doresc cu ardoare să devină maeștri în confecționarea păpușilor se pot înscrie la atelierele practice organizate periodic la Muzeul Satului și la Muzeul Ţăranului Român.

Loc de desfășurare : o cameră oarecare

Timp de desfășurare : cât vă ține imaginația, cât aveți răbdare

Păpușa poate fi transformată în personajul principal sau secundar al unui joc de roluri. Părintele o poate conduce în culise, adică pe hol sau în una din camerele alăturate, ajutând-o apoi să-și facă intrarea pe scenă. În cazul unei păpuși timide, căreia nu îi place să fie în lumina reflectoarelor și se fâstâcește în public, se recomandă ca aceasta să fie transformată în martor, spectator sau arbitru tăcut al unui alt joc. Părintele ventriloc o poate ajuta apoi să-și exprime gândurile. În funcție de cheful de joacă al copilului/copiilor și de resursele pe care le aveți prin cameră, de la caz la caz, păpușa poate fi botezată, gâdilată, alintată, îmbrăcată, coafată, machiată, demontată, reasamblată, transformată-n cercetaș sau în explorator. Nu neapărat în această ordine.

A se lăsa cât mai des la îndemâna copiilor, pentru a le dezvolta imaginația, simțul umorului, empatia, mugurii de sentimente materne sau paterne.

Elena este prietena și colaboratoarea Roții Mari. De fiecare dată când ne este greu, ne încurajează și ne spune cât de mult crede în proiectul nostru. De aceea ne-am bucurat când ne-a trimis rândurile de mai sus. În viața de zi cu zi Elena este traducător, voluntar la muzeu, o persoană care cunoaște perfect multe limbi străine, care zâmbește mereu și este caldă și deschisă întotdeauna. Elena, îți mulțumim că ne susții.