Dintotdeauna, dar mai ales de când am început să scriu pentru acest blog, am știut că educația, cultura și socialul au undeva între ele semnul =. Am observat că dacă vorbesc despre educație, atunci cultura urmează îndeaproape iar dacă vorbesc despre un anumit proiect care le aduce împreună pe cele două, atunci este și socialul prezent. Iar de curând am descoperit o asociație, asociația MATKA, care face același lucru: pune – cel puțin pe un anumit palier – semnul egal între educație, cultură și social. Dar face mai mult decât atât iar din acest motiv am luat echipei MATKA un interviu, pentru lucrurile frumoase pe care le fac și care merită spuse mai departe.

Cine sunteți ”voi”?

Noi suntem 5 la număr, în ordine alfabetică am fi cam așa: Mihaela Cîrjan, Alina Ghiță, Valentina Iancu, Lea Rasovszky și Daniela Vîrlan. Suntem un mix echilibrat de mediu artistic și mediu practic, avem idei multe, dar și strategii de a le pune în aplicare, deși lucrăm constant la îmbunătățirea implementării diverselor proiecte :). La acest nucleu se adaugă mulți colaboratori – prieteni care ne dau multă încredere și energie și al căror aport este esențial. Mai concret, mereu când am dat startul unui proiect sau eveniment, am găsit aliați în cele mai neașteptate locuri.

– Matka este o asociație care are drept obiective intervenția culturală în scop social și educația prin cultură. Despre intervenție culturală se vorbește azi mai peste tot – în strategii de țară, în directive europene etc. Cum v-a venit vouă ideea?

Ideea a venit natural. Suntem prietene bune de multă vreme, ne petrecem toate momentele importante împreună și printre lucrurile care ne leagă, multe la număr, a fost mereu și acest interes pentru intervenția socială prin artă și strategii creative. De ceva timp începusem să organizăm mici evenimente caritabile, donații, așa, ca simpli cetățeni dornici de implicare și cu mulți prieteni artiști în jur, dornici la rândul lor să ofere mai multă energie în jur. Primele evenimente ne-au făcut foarte fericite, ne-am dat seama că e ceva reconfortant în faptul că o faptă bună nu e nimic spectaculos, ci doar un gest cât se poate de banal, însă impactul poate fi major. Apoi am început să ne dăm seama că există o întreagă rețea de oameni care fac în mod discret și eficient fapte caritabile așa că ne-am decis să ne organizăm într-o asociație prin care să ne structurăm aceste preocupări, să devina totul mai concret, în felul acesta activând și rețeaua de care povesteam un pic mai devreme. Intervenție culturală, educație prin cultură…o putem numi oricum, noi preferam să o numim bine comun 🙂
–  Este foarte greu lucrul cu comunitățile defavorizate, este în același timp – cred eu – o continuă sesiune de terapie și dezvoltare personală. Ce vă motivează pe voi?
Sigur că e dificil, comunitățile defavorizate sunt formate din oameni fragili din cauza precarității cotidiene. Este complicat de ambele părți, să știi cum să dai și să primești ajutor nu e mereu ceva simplu. Așa pare la început. Noi am ajuns la concluzia că există acel moment în care empatia primează, acel mușchi devine utilizat tot mai des și intră pe pilot automat. Acolo unde nu mai există ușor, complicat, tu, eu, noi, ceilalți.. există doar simpla realitate că toți suntem legați într-un fel, noi toți compunem societatea și comunitatea și că binele se propagă uimitor de repede. Pe noi acest lucru ne motivează, învățăm constant și încercăm să pasăm la rândul nostru lecțiile învățate.
Fericirea nu există decât dacă e împărtășită, după cum se zicea într-un film.

– Vă adresați exclusiv comunităților defavorizate? Care dintre ele? Cele defavorizate social, geografic?

Toate! Am mai spus că ne dorim să ajungem peste tot? 🙂 Ei bine da, ne dorim să ajungem peste tot. Ne adresăm oamenilor și credem în principiul connecting people. Funcționează. Nu avem un profil de business, deci nu vizăm un anume target. Credem în demersul nostru și sperăm să mobilizăm cât mai mulți oameni și să ajungem în cele mai diverse locuri, iar acolo unde ajungem să producem o schimbare pozitivă.

Momentan lucrăm cu un centru de zi din Berceni, numit in mod simpatic „Eu si prietenii mei”. E un fel de after school nepretențios care ajută pe copiii proveniți din familii cu venituri mici și medii să se țină de școală, să își facă temele și să aibe o preocupare constructivă după orele de școală. Pentru ei am demarat proiectul „Spații creative pentru educație” prin care ne dorim să dăm un refresh sediului lor, să îl transformăm într-un spațiu primitor, care încurajează experimentul și interesul pentru școală. E un format pe care îl vedem aplicat pe multe astfel de locuri din diverse cartiere ale Bucureștiului și nu numai. Să vedem această etapă finalizată cu succes și apoi..the sky is the limit!

Am avut și o scurtă, dar foarte frumoasă colaborare cu Centrul Comunitar „La Stela și Dana” din Ferentari, care de asemenea are beneficiari din familii modeste. Nu știm unde vom ajunge, dar mai avem mult de lucru și multe comunități de cunoscut.

– Cum „selectați” participanții la activitățile voastre?

Mergem unde suntem chemate 🙂 ne bucurăm că oamenii sunt foarte receptivi la modul nostru de lucru și își fac mereu curaj să ne invite peste tot. Fie că este vorba de centre sociale sau cursuri pentru copii din medii așa-zis main-stream, noi încercăm să onorăm toate invitațiile.

Ne face plăcere să cunoaștem copii de peste tot și am ajuns la concluzia că această diversitate ne face și pe noi să fim mai eficiente și mai pregătite pentru tot ce urmează. Desigur, accentul se pune pe cei care provin din mediile defavorizate, iar pentru aceasta încercăm să punem bazele unei colaborări solide cu Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, acolo unde am și demarat proiectul „Spații Creative pentru Educație”.

– Programele voastre sunt gratuite? 

Programele noastre sunt în mare parte gratuite. Atunci când lucrăm cu copiii din medii defavorizate sau cu instituțiile de stat, o facem pro-bono, concentrându-ne să strângem doar banii necesari pentru materiale. De fapt, la început ne auto-finanțam și uneori încă se mai întâmplă asta. În ultima vreme însă lucrurile încep să meargă ceva mai bine, oamenii au mai auzit de noi și de inițiativa noastră, ne-au cunoscut, au fost de acord cu noi și mai și donează uneori. Încercăm să ne folosim de toate căile posibile pentru a ne finanța proiectele – aplicații, formularul 2% etc. –  însă extrem de importantă pentru un ong în dezvoltare cum suntem noi și, mai ales, pentru beneficiarii noștri, este implicarea și susținerea fiecăruia, fie ea cât de mică. 🙂

– Ce faceți în mod concret? Și care sunt planurile voastre de viitor, pe termen scurt (pe cale de a se realiza) și mediu sau lung (în stadiul de vis, mai degrabă decât realitate)? Aveți de gând să vă extindeți (și în afara Bucureștiului)?

Noi aducem arta acolo unde ea lipsește. Și prin artă noi înțelegem diverse manifestări creative care pun imaginația în funcțiune. Pentru moment lucrăm cu arta vizuală, dar ne dorim să ajungem la muzică, teatru, dans și toate cele. Am ajuns la concluzia că arta e un mediator de încredere între copii și scoală. Umple golurile de comunicare, ba mai mult, le face să înflorească.

Practic, arta este un mijloc pentru dezvoltarea personală a copiiilor. Face totul mai mișto, mai atractiv și mai pe înțelesul lor. Da, considerăm că educația creativă poate ajuta la creșterea scolarizării, la scăderea abandonului școlar și la o absorbție mai consistentă a materiilor predate.

Ne dorim să „invadăm” spațiile de educație cu obiecte și lucrări frumoase, să facem ateliere inovative și eficiente, prin care copiii să învețe tehnici noi și neconvenționale, să ia contact cu artiști, cu mentalități deschise și să își lărgească spectrul optiunilor pentru viitor. Education can be fun, că doar e 2016 și lumea a mai învățat câte ceva între timp!

– MATKA lucrează și cu artiști din exterior sau numai cu cei din asociație? Colaborați și cu alte asociații cu scop similar?

Artiștii din interior sunt implicați by default în toate activitățile, suntem toate un soi de busy bees, iar cei din exterior devin din ce în ce mai numeroși. Anul acesta am cunoscut o serie de asociații cu scop similar. Am colaborat cu success cu Centrul Comunitar „La Stela și Dana” și Paradaiz recent, cu Asociatia Ephemair avem o relație foarte bună, care tot crește ca o plăntuță frumoasă,  colaborăm și cu Wolfhouse Productions, o asociație de tineri arhitecți care ne ajută să concepem tot felul de lucruri, nu numai frumoase, dar și practice; spectrul e larg..

De curând, am pus bazele unei colaborări intersante cu British Council și abia așteptăm să vedem ce ne aduce viitorul. Noi suntem destul de fresh pe insula ong-urilor care au ca scop promovarea educației și a culturii deci suntem interesate să cunoaștem cât mai multă lume și să facem schimb de experiență și poate, cine știe, chiar să colaboram punctual pe diverse proiecte.

– Ce piedici ați întâmpinat? Ați întâmpinat?

Indiferența, lipsa de fonduri, birocrația … chestiuni destul de tipice. Ne-am dori o mai bună colaborare cu instituțiile de stat și mai ales cu primăriile și direcțiile sociale. Ar fi fost ideal să putem colabora mai bine și suntem sigure că nu doar noi suntem în această situație.

Ong-urile vin cu energie și soluții, vin cu oameni proaspeți și cu imaginația încărcată la maxim – toate aceste calități care, din păcate, lipsesc destul de frecvent din mediul oficial.. Nu e în ordine ca piedicile să vină din interior. Asta nu oprește de tot acțiunile independente, însă le îngreunează considerabil.
Partea bună este că suntem din fire optimiste și că orice întâlnire cu copiii ne re-confirmă de ce suntem aici și de ce facem asta și tot ce e mai puțin plăcut trece ca după o ploaie torențială de vară 🙂

Matka, vă mulţumim pentru răspunsuri şi pentru deschidere. Roata Mare rămâne cu ochii pe voi şi pe proiectele voastre.