În România inițiative restrânse dar tot mai prolifice și de interes propun armonizarea culturii și educației și utilizarea uneia în folosul celeilalte. Un exemplu sunt proiectele Susține cultura în educație și Publicul Viitorului, două inițiative interconectate ce urmăresc realizarea unor programe culturale cu dimensiune educațională în România, respectiv în București.

 Pe parcursul următoarelor săptămâni vom prezenta câteva exemple de bună practică ale unor artiști și organizații culturale ce au ales să se redescopere în contact cu un public de copii şi adolescenţi şi să contribuie la dezvoltarea potenţialului creativ al acestora, prin integrarea artei în context şcolar în Bucureşti. Un astfel de exemplu este cel al Asociației Câte-n lună şi-n mansardă care a descoperit împreună cu copiii unei clase a III -a (a III-a C, mai exact) de la şcoala nr.79 din Bucureşti ce este patrimoniul construit, cum îl păstrăm şi cum îl folosim.

Am participat zilele trecute la partea a doua a unui proiect inițiat și susținut de Valentina Bâcu ce avea ca scop inițierea copiilor în ceea ce înseamnă patrimoniu și patrimoniu construit prin descoperirea unor clădiri istorice și mai puțin istorice din orașul lor, București.

În cadrul primei întâlniri copiii au povestit despre orașul lor, București, pe care îl îndrăgesc deși sunt multe lucruri pe care le-ar dori schimbate sau îmbunătățite: și-ar dori muzee cu expoziții pentru ei, mai mult spațiu verde, piste de bicicletă. Au creat propriul borcan de amintiri în care au pus locurile cele mai dragi lor între care se regăsesc multe nume de parcuri dar și muzee (Muzeul Militar, Muzeul Antipa), școala și câteva cinematografe (în Mall-uri, e drept).  Valentina le-a spus legenda orașului si câteva lucruri de bază despre patrimoniu (că este ca o comoară a oricărei țări, că este de 2 feluri: material și imaterial iar apoi au fost provocați să găsească câteva exemple din fiecare categorie) iar copiii au povestit câteva lucruri despre clădirile pe care le văd atunci când se plimbă pe jos prin București: că unele case sunt vechi dar au o arhitectură interesantă, că și clădirile noi le plac mai ales fiindcă par mai sigure și mai asemănătoare cu cele în care locuiesc ei.

Ca activitate practică le-au fost împărțite cartonașe cu diverse obiective istorice din capitală. Cele mai multe au fost recunoscute, despre altele și-au imaginat ce ar putea să reprezinte și toate au devenit subiectul unor cărți poștale – recomandări pentru un prieten care urmează să vină oraș.

La cea de-a doua întâlnire copiii au avut ca temă realizarea, întocmai ca niște arhitecți urbaniști, a unui colț de oraș; au avut la dispoziție un plan al orașului pe care ei, împărțiți pe meserii: un primar, arhitecți urbaniști, arhitecți de spațiu construit și arhitecți peisagiști l-au mobilat cu clădiri, spații verzi, piste pentru biciclete etc. S-a discutat, s-a votat unde să se pună ce anume, s-a decupat și bricolat cu spor iar la final a ieșit o machetă a unui colț de oraș.

Bucureștiul pe care și l-au imaginat elevii în cele 3 ore este un oraș vesel și nepoluat, traversat de un râu care devine punct de atracție pentru oamenii care îl locuiesc: are bărci și pod, aici se pregătesc diverse evenimente culturale și de divertisment, cum ar fi înălțarea unui balon, care promovează venirea circului în oraș.

Există blocuri la periferie, dar și case vechi – în centru, restaurate și foarte vesel colorate, un muzeu de artă, unul de istorie naturală, o primărie, o școală, biserică, spital, dar și un hotel – fiindcă este un oraș turistic – un Circ. Mașini nu sunt prea multe, pentru că și-ar dori un oraș mai puțin poluat, dar există multe biciclete, chiar și o pistă de biciclete, multe bănci și parcuri, fântâni, statui, leagăne, balansoare. Chiar și un soare, fiindcă locuitorii orașului petrec mult timp afară.

Mi-a plăcut mult că au lucrat în echipă, că s-au adaptat schimbărilor și au venit cu soluții tehnice neașteptat de ingenioase (cum ar fi realizarea unor fântâni din plastelina sau a unui pod din fetru). Chiar dacă am regretat cu toții că a trebuit să stricăm macheta din lipsa unui spațiu de depozitare suficient de amplu, faptul că fiecare copil a plecat acasă cu ce a lucrat s-a dovedit o idee bună. Încă primesc feedback-uri de la părinți, care-mi spun cât de încântați au fost copiii. Unii și-au creat alte colțuri de București acasă.

Educația pentru patrimoniu și educația prin cultură nu ar trebui să lipsească din obiectivele niciunui cadru didactic. Suntem convinși că numai dezvoltând creativitatea și cultivând în copii de mici respectul pentru patrimoniu vom avea, peste ani, niște adulți cu inițiativă și cu drag de țara lor, adulți ce vor asigura și creșterea economică constantă.

Proiectul Susține cultura în educație își propune să susțină realizarea unor programe culturale cu o dimensiune educațională în România prin dezvoltarea unei rețele de profesioniști și organizații și a unor resurse despre practici și politici publice în domeniu. Proiectul este coordonat de Asociația MetruCub – resurse pentru cultură și realizat alături de Centrul pentru Educație și Formare „Sintagma”, Fundația Gabriela Tudor, Fundația pentru o societate deschisă și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”. Publicul viitorului propune artiştilor şi organizaţiilor culturale să se redescopere în contact cu un public potenţial de copii şi adolescenţi şi să contribuie la dezvoltarea potenţialului creativ al acestora, prin integrarea artei în context şcolar în Bucureşti.

Proiectul cultural Publicul Viitorului este finanțat în cadrul Programului Cultural Ești București 2015. Proiectul Susține cultura în educație este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Continutul acestui material nu reprezinta în mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi http://www.eeagrants.org și http://www.fondong.fdsc.ro.