Poveștile părinților: Vizită la Muzeul Național de Geologie (I)

 

Ambii mei copii sunt foarte interesați de dinozauri și nu trece săptămâna fără să întrebe când mergem la “Muzeul cu Dinozauri.” Până acum, singurul loc în București unde știam că sunt cel puțin două schelete de dinozaur erau la Muzeul Grigore Antipa. Dar din întâmplare cu câteva zile în urmă am remarcat că pe afișul de la Muzeul de Geologie erau și niște dinozauri.  Interesul copiilor mei pentru roci, minerale și fosile este oarecum limitat și deci nu făcusem din vizita la acest muzeu o prioritate până atunci. Dar când au apărut dinozaurii în scenă, prioritatea noastră s-a schimbat urgent.  Așa că am ales să petrecem o după-amiază friguroasă de ianuarie la acest muzeu. Nu am avut așteptări mărețe, speram să găsesc 1-2 scheleți de dinozaur de mărime medie în cazul cel mai bun și o colecție impresionantă  de roci și minerale.  Dar am greșit.  Vizita a fost o surpriză plăcută și toată lumea a declarat că vrea să revină curănd. De ce, puteți afla mai jos.

 Pentru cei care nu știu, Muzeul de Geologie se află într-o zonă centrală, peste drum de Muzeul Antipa, lângă parcul Kisseleff. Muzeul este parte a Institutului Geologic al României și este găzduit într-o clădire monument arhitectonic construită special pentru Institut. Oficial, are 22 de săli (deși probabil nu toate deschise publicului) și peste 7500 de eșantioane de minerale, roci și fosile.

IMG_3779

La parter se găsește expoziția de mineralogie și petrografie și sunt multe exponate despre dinamica externă a pământului. La etaj, focusul este pe dinamica internă a pământului și paleontologie. Aici se află o sală care îți ia răsuflarea din cauza varietății exponatelor  și a arhitecturii impresionante a acesteia. La etajul 2 sunt câțiva dinozauri și alte reptile care ne-au surprins plăcut, depășind astfel așteptările noastre (modeste). Dinozaurii sunt reconstruiți (deci nu sunt numai scheleți sau fosile) și pentru copiii mei asta a fost cea mai mare atracție a muzeului. Sunt dinozauri pitici, specifici țării noastre. Dar îndeajuns de mari și de interesanți pentru copiii fascinați de aceste reptile. La subsol există o colecție impresionantă de minerale fluoroscente și o mică peșteră construită din spumă de mare colorată care a fost iarăși foarte pe placul copiilor mei.  Pentru mai multe informații despre colecțiile existente, puteți accesa site-ul muzeului.

 

Nu ne-am întâlnit cu niciun alt vizitator în timpul șederii noastre și nu a fost nimeni de la muzeu ca să țipe să stăm departe de exponate (cum se întâmplă de obicei în majoritatea muzeelor de la noi).  A fost o atmosferă foarte relaxantă.  Pe lângă dinozauri și peștera mai sus menționată, ne-a plăcut că am putut afla informații și vedea eșantioane foarte interesante, ca de exemplu care e cea mai veche urmă de viață din România, cine au fost cei mai mari geologi ai țării noastre și ce unelte au folosit, am admirat dinozaurii autohtoni din Hațeg (unul dintre ei era numit chiar Balaur). Experiența a fost într-o oarecare măsură ca o carte care a urmărit evoluția vieții pe pământ de la formarea planetelor până la apariția omului, cu spicuiri inedite și interesante din loc în loc.

IMG_3780

Dacă povestea de mai sus vi se pare un pic seacă este pentru că așa intenționat.  Am vrut să recreez atmosfera pe care am găsit-o noi la Muzeu. Interesantă dar nu prea interactivă.  Din păcate nu există un infografic electronic cum există la muzeul Antipa care să îți dea mai multe informații despre un anumit exponat sau subiect. Explicațiile includ de cele mai multe ori numele și proveniența exponatului și rar alte detalii. Cum copiii mei sunt curioși și cunoștințele mele despre mineralogie sunt minime, nu am putut să le satisfac curiozitățile.  Aș fi vrut tare mult să fie cineva prin preajmă care ar fi putut să răspundă la câteva întrebări sau măcar să fi găsit la intrarea în fiecare sală un sumar care să lege povestea și să ne dea mai multe detalii.  Când am ajuns la etajul cu dinozauri, noroc că copiii mei știu mai multe ca mine despre paleontologie în general căci ce era scris despre exponat ar fi fost prea puțin și nu i-ar fi satisfăcut. Dar ar fi fost loc de acumulare de cunoștințe noi cu siguranță.

Am sperat că vom putea găsi la magazinul muzeului o cărticică despre muzeu sau măcar despre subiectele și tematica muzeului. Ceva ce să citim înainte de vizita următoare. Dar nu era nimic de genul acesta. Mi s-a spus că anul acesta se plănuiește să apară o carte despre Muzeu. Dar măcar câteva exemplare de cărți de referință despre roci, minerale, fosile și dinozauri ar fi fost binevenite și ne-ar fi încântat. În schimb, se puteau achiziționa niște bijuterii, cărți poștale și o colecție mică și cam prăfuită de roci și pietre de cumpărat.

Continuarea poveștii va fi disponibilă în curând.

violetaVioleta, autoare acestei povești, este mămica a doi copii foarte activi și creativi. Impreună le place să călătorească și întotdeauna sunt în căutare de aventură și activități culturale și educative. Motto-ul familiei lor este „we may not have it all together, but together we have it all.” 

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s