Dincolo de Pokemoni sau jocurile inocente ale copilăriei

Dramatis Personae:  o mogâldeață de (aproape) șase ani, o mogâldeață de trei ani, tatăl și mama mogâldețelor, cinci adulți cu suflet de copil

Locul de desfășurare: o casă și-o grădină mare-mare, undeva la țară. Prin grădină mișună tot felul de vietăți: o grămadă de broscuțe, un arici, două familii de rândunele, vrăbii fără număr, un ciobănesc mioritic, trei pisici una și-una,  adică niște pofticioase mai ceva decât durdulia din “The Secret Life of Pets”

Timp de acțiune: o săptămână spre sfârșitul lui august

În prima zi de vacanță, cele două mogâldețe, care în timpul anului locuiesc și se joacă-n München mai mult jocuri de tipul Smart Games și-au adus aminte de ce-au văzut și pipăit ele ˝la muzeu, la München˝ în timp ce unul din adulții cu suflet de copil, dar adulți-adulți când e vorba de tehnică, scotea apă la pompă, altul repara hidroforul, tatăl mogâldețelor umfla bicicleta și mama mogâldețelor scotea din minți/motor mixerul. Ca să fie totul și mai și, din adulții de mai sus trei sunt ingineri și de-abia așteaptă să-i arate unui copil cum funcționează o mașinărie.

Ce a urmat?

Ala, bala, portocala, baba oarba, pietricelele, praștia, trânta, hoții și vardiștii, lapte gros, leapșa, baloane de săpun, cercul, de-a berbeleacul, pitita, ŢOMAPAN, Flori-Fete-Filme sau Băieți, Fazan (am glumit, astea trei sunt prea grele pentru copii așa de mici), pitita, popa’ prostu, rațele si vânătorii, Ţară, țară, vrem ostași!, Apă, apă, foc, foc!, Podul de piatră, șotron, coarda, elastic, joc de roluri (de-a doctorul, de-a vânzătorul, de-a musafirul), carnaval cu măști din dovleac și câte și mai câte!

În ultima zi de vacanță, mama celor doua mogâldețe mi-a trimis un mesaj scurt și cuprinzător: “Suntem în aeroport, într-un restaurant. Exersăm Dansul pâinișoarelor.”

***

V-ați gândit vreodată așteptând să vi se ia comanda într-un restaurant, în timp ce nerăbdarea copiilor crește ca aluatul, câte jocuri ați putea inventa și câte îi puteți explica unui copil pornind de la un șervețel?

Elena

Elena este prietena și colaboratoarea Roții Mari. De fiecare dată când ne este greu, ne încurajează și ne spune cât de mult crede în proiectul nostru. De aceea ne-am bucurat când ne-a trimis rândurile de mai sus. În viața de zi cu zi Elena este traducător, voluntar la muzeu, o persoană care cunoaște perfect multe limbi străine, care zâmbește mereu și este caldă și deschisă întotdeauna. Elena, îți mulțumim că ne susții.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s