Copiii învață prin atingere. Chiar și adulții înțeleg mai bine atunci când le este stimulat simțul tactil. Și atunci imaginați-vă un muzeu de tehnică (orice fel de tehnică!) în care ai voie să atingi cea mai mare parte a patrimoniului expus, să descoperi, să experimentezi: ce poate fi mai interesant decât asta pentru un copil și familia lui?

Deutsches Museum din München se află într-o clădire imensă, cu curte interioară, nu chiar în centrul orașului dar într-o zonă accesibilă și dotată cu parcări suficiente. Odată intrați în muzeu avem ocazia să cunoaștem și să înțelegem diverse fenomene fizice și să urmărim dezvoltarea tehnicii pe foarte multe paliere. Parcursul expozițional evoluează de la fenomene electrostatice: faimosul experiment cu liniarul pe care dacă îl frecăm de haine și apoi îl apropiem de cap vom vedea că atrage firele de păr (cine nu a făcut asta în școală poate să încerce acum!), fenomene de optică: cum vedem prin diverse lentile convexe, concave etc. până la realizări importante pentru istoria tehnicii: invenția trenului, a telefonului, a puțurilor de petrol, a avioanelor, mașinilor, sateliților, a instrumentelor muzicale, a aparaturii de tehnică medicală…cam tot ce vă poate trece prin minte când vă gândiți la tehnică.

Și partea bună abia acum urmează: aproape TOT poate fi experimentat și testat; de la experimente scurte până la intrarea în diverse mașini, trenuri, stații de comandă a unor gări, hidrocentrale, stații de telefonie etc.

În acest spațiu absolut colosal am zăbovit aproape jumătate de zi fără însă a vedea tot ce ni se propunea și fără a ne plictisi (deși cel mai mic din grupul nostru avea trei ani). Copiii au obosit cățărându-se în carlingi de avioane de luptă, mașini de epocă, de curse, vapoare, cisterne etc. Am văzut o secțiune printr-un avion și una printr-un satelit (nu puteam intra în ele pentru că erau suspendate) și am înțeles ce se află sub noi și deasupra noastră în avion. Dacă nu era de ajuns, în subsol era un spațiu destinat copiilor (!!!) în care experimentau cu apă, puteau înțelege fazele lunii și rotația pământului fiind chiar ei puși în această ipostază (ei erau pământul), puteau intra într-o cutie de rezonanță imensă a unei chitări pentru a înțelege propagarea sunetului etc. etc. etc.

Deutsches Museum este deci un muzeu care poate fi foarte ușor o destinație de vacanță în sine și pe care nu îl vizitezi o singură dată – dacă ești din acea zonă. Vizita se poate termina la magazinul muzeului unde este o perpetuă zumzăială, acesta fiind dotat cu nenumărate suveniruri și jocuri pentru stimularea gândirii logice și a curiozității.

Este un loc perfect pentru toată familia, fiecare are câte ceva de făcut și are la dispoziție tot ce este necesar pentru nevoile fiziologice: restaurante, toalete, spații de relaxare etc.

Eu am fost încântată (printre altele) că mi-am testat capacitatea pulmonară (stau bine și nu am astm 🙂 ), copilul meu nu înțelegea de ce, la câteva săptămâni după această vizită, când am vizitat un muzeu similar din România, nu putea să atingă nimic și nici să se urce în niciun vehicul 😦 , adulții din grup au fost impresionați de zona dedicată tehnicii aerospațiale și de zona experimentelor pentru copii și a dioramelor. De asemenea, au remarcat modul organic în care ieșirea din uz a unei tehnologii duce normal la plasarea acesteia într-un muzeu: centrala telefonică, pupitrul de comandă al unei uzine, un furnal etc. înainte de a ajunge în fața noastră, fuseseră folosite ani întregi iar patina și vizibila uzură le dădeau un plus de valoare, completând experiența.

Așadar DA, recomandăm Deutsches Museum din München pentru întreaga familie, de la copii mici (2-3 ani) până la 99+.