Puțini sunt cei care nu s-au molipsit încă de pasiunea de-a dreptul virală pentru kendama. Jocul aparent simplu ce presupune prinderea unei bile într-o cupă, are o istorie interesantă și dezvoltă abilități care îi apropie pe jucătorii de azi, fie ei copii sau adulți, de vânătorii, spadasinii sau samuraii din vremurile de demult.

Așa cum o cunoaștem astăzi, kendama vine din Japonia, numele reunind termenii folosiți în limba japoneză pentru două dintre componentele principale: mânerul (Ken) și bila (Tama). Originile jocului sunt însă foarte vechi, iar existența unor variante este atestată în mai multe țări sau culturi. Cu sute de ani în urmă, în Franța se numea bilboquet, în Marea Britanie, cup – and – ball, în Germania, Kugelfang, iar în țările cu populație spaniolă, balero. Probabil că cea mai veche versiune a fost jucată în vechile triburi de vânători și pescari; în America de Nord, inuiții din zonele arctice jucau Pommawonga (spike the fish) adică înțeapă peștele!, folosind oase de animale.

Dacă vă întrebați de ce?, răspunsul este foarte simplu. Jocul presupune coordonarea ochiului, mâinii și minții, îmbunătățește atenția, precizia mișcărilor, reflexele, echilibrul, abilități extrem de necesare pentru a prinde o pradă, dar și pentru a mânui o spadă! În Franța secolului al XVI-lea, bilboquet-ul nu era doar o jucărie pentru copii, ci și un obiect de antrenament pentru cei care se inițiau în mânuirea spadei, ca exercițiu pentru articulații, dar și pentru răbdare și atenție. Se pare că și în Japonia exista o versiune mai veche, folosită de samurai în aceleași scopuri. De altfel, în denumirea actuală, părțile componente amintesc de sabia samurailor.

În mod cert, japonezilor le revine meritul pentru succesul de astăzi al kendamei. Issei Fujiwara este autorul designului actual și cel care a înființat în 1975 Asociația Kendama din Japonia (JKA). În cadrul asociației s-au stabilit regulile, sistemele de notare folosite în competiții, după modelul aplicat la concursurile de Judo sau Karate – cu alte cuvinte, există dan și pentru kendama și poți deveni maestru după parcurgerea mai multor etape. Jocul este promovat ca sport care dezvoltă reflexele, echilibrul, abilitățile de coordonare și se organizează turnee și concursuri atât pentru copii, cât și pentru adulți. Dar pe când micii japonezi sunt încurajați de mici să-și dezvolte diferitele abilități practicând kendama, în România există deja școli unde acest joc a fost interzis! Să fie oare considerat periculos pentru școlile noastre „sigure” și „liniștite”?

Kendama este așadar un joc de îndemânare potrivit pentru orice vârstă de la 5 la 99 de ani, care stârnește pasiuni și ambiții. Nouă ne place pentru că:

• Dezvoltă atenția, capacitatea de concentrare, răbdarea;
• Îmbunătățește reflexele, echilibrul, coordonarea ochi – minte – mână;
• Este amuzant și molipsitor – toată lumea va dori să-și încerce norocul și dibăcia, indiferent de vârstă;
• Există tot felul de scheme și trucuri spectaculoase – pentru avansați 🙂
• Îi ține pe copii departe de jocurile virtuale și aplicațiile pe tabletă, telefon etc.

Cu siguranță, mai sunt multe de povestit despre kendama, curioșii pot găsi informații aici. Sperăm că v-am făcut poftă de joacă, așa că așteptăm să ne scrieți despre alte jocuri sau jucării care trezesc mari pasiuni în familiile voastre sau despre care ați dori să aflați mai multe.

Să vă fie de folos!

Cu drag,

Roata Mare