Am ajuns în sfârșit la Clasic e fantastic, varianta pentru copii mai mici (4-10 ani), adică Copilăria marilor muzicieni, piese de teatru de educație muzicală, ce se joacă la Teatrul Odeon. Am fost duminică (dar se joacă și în timpul săptămânii), am luat bilete de la casa de bilete (22 + 12 lei, adult și un copil), am intrat în foaier și am avut timp să facem o mică introducere în bunele maniere la teatru și operă: am lăsat hainele la garderobă, am luat programul de sală, ne-am căutat locul, am vorbit despre stal și lojă, așteptând alături de ceilalți (mulți copii și părinți, sala aproape plină) să înceapă piesa. Lecția de bune maniere avea să continue în mod surprinzător (dar plăcut) chiar în timpul desfășurării piesei, totul fiind suspendat pentru câteva secunde pentru că unui șoricel…i-a sunat telefonul. Fotografierea era interzisă astfel încât pozele sunt doar din momentele în care lumina era aprinsă în sală. Când a început piesa doi șoricei, o pisică și un șoricel povestitor ne-au introdus în copilăria lui Frederic Chopin dar mai ales în opera compusă de el. Astfel am aflat că el a fost polonez, că îi plăcea să cânte la pian și că a compus începând de mic, în ordine, multe mazurci, poloneze, nocturne și valsuri. Pentru fiecare dintre aceste stiluri de dans Raluca, prietena șoriceilor, de fapt pianista Raluca Ouatu, venea și ne explica ce este, în ce măsură se cântă (ternară, toate patru însă cu accente pe diferite note), repeta împreună cu noi și ne cânta la pianul disponibil pentru a auzi cum sună. Când a fost vorba de dans actorii ne-au invitat și ne-au învățat chiar să facem primii pași de vals astfel încât toată sala a repetat și a făcut reverențe la sfârșit. Deși vocabularul nou era uneori complicat (măsură ternară, mazurcă etc) limbajul și explicațiile au fost accesibile celor mici. La sfârșit, după 40 de minute de audiție, interactivitate și mișcare am recapitulat scurt ce am învățat împreună cu șoriceii Sol, Rică, Sică și pisica Lola.

Din punct de vedere educativ și pedagogic a fost un program perfect, ca la carte: clar structurat, cu obiective, cu interactivitate – întrebări ale șoriceilor și răspunsul copiilor din sală, cu momente de mișcare – esențiale în procesul de învățare al celor mici -, cu fixare și recapitulare. 40 de minute relaxate și care își ating scopul de a deschide celor mici apetitul pentru muzica clasică (deși în sală erau și adulți fără copii!). Singurele mele dubii sunt în privința vârstei căreia se adresează programul: cred că 4 ani este prea mică (pe de o parte la un moment dat trebuiau să despartă în silabe iar pe de alta informația furnizată mi se pare puțin prea condensată pentru această vârstă) iar 10 ani prea mare; cred că mai corect ar fi eșantionul 5 – 8 ani.

Concluzia este „Bravo” unui spectacol atractiv în care copiii nu se plictisesc, se simt bine și învață în același timp. Vom merge și la Ateneu, la programele destinate copiilor mai mari și vom reveni cu impresii.

Notele noastre, 5 fiind cea mai mare:

Atmosferă generală: 5

Interactivitate: 5

Locație: 5

Preț: 5