În spatele proiectelor educative de calitate se află, ca în orice alt domeniu, specialiști, oameni dedicați întru totul educației non-formale. Roata Mare își propune ca, din timp în timp, să prezinte culisele unor proiecte și mai ales pe cei care stau în spatele lor. În identificarea acestor specialiști alegerea noastră firească s-a oprit, pentru început, la apropiații proiectului Roata Mare, persoane de la care învățăm zilnic câte puțin din toate cele: să fim mai buni, din punct de vedere profesional dar și uman.

Doamna Codruța Cruceanu este o personalitate complexă și un suflet extraordinar. Istoric de artă, a lucrat mai bine de 20 de ani la Muzeul Național de Artă al României înainte de a se alătura colectivului British Council din București ca manager de proiecte artistice. Proiectele implementate au reunit diverse genuri și discipline artistice. În prezent este consultant independent și crede cu pasiune în valoarea adăugată a educației culturale pentru tânăra generație. Totuși, funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul carierei sale spun prea puțin despre creativitatea, viziunea, cuvintele bune și povețele pe care le are oricând pentru cei din jurul ei. Unul dintre proiectele recente în care a pus mult suflet este ARTtouch, destinat persoanelor cu deficiențe de auz și vedere.
Iată câteva gânduri așternute pe hârtie pentru Roata Mare legate de acesta.

In decembrie 2013 Fundaţia Orange lansa un program de finanţare dedicat persoanelor cu deficienţe de auz şi vedere. Era o mănuşă aruncată, o provocare. Amintiri diferite se iţeau din cotloanele memoriei: o sculptură antică la British Museum în 1990 pe care nevăzătorii o puteau atinge; un tânăr muzician nevăzător care se plângea că nu ştie mai nimic despre istoria artei plastice; o Madonă de Rafael transformată în relief tridimensional la Viena.

Cum să răspunzi acestor amintiri atunci când simţi că, într-o lume din ce în ce mai “vizuală”, muzeul tradiţional de artă devine inabordabil pentru vizitatorul obişnuit, nu doar pentru cel cu nevoi speciale?

Din această provocare a găsirii unui numitor comun s-a născut ARTtouch, nu un proiect, ci o abordare în care gestul de a atinge opera de artă este secundar în raport cu descoperirea faptului că arta te atinge pe tine ca privitor, te îmblânzeşte, te ajută să afli mai multe despre tine aflând despre lumea înconjurătoare.

Am ajuns astfel la ideea unei suite de produse care ne ajută pe toţi să ne facem o imagine mentală mai bogată despre unele lucrări din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României. Aceste produse nu sunt ascunse  vederii, ci se află în plină expunere, la îndemâna tuturor. La îndemână nu e o metaforă, ci o experienţă practică: două aplicaţii sunt instalate pe touchscreen-uri, o a treia este dedicată telefoanelor mobile şi tabletelor. Povestea acestei aplicaţii a fascinat-o pe Olguţa, prietena noastră de la liceul de nevăzători tot atât de mult ca şi parfumul creat de un parfumier francez plecând de la florile reunite în buchet. Cine vrea să-l miroasă nu-l poate descărca, însă, pe telefon, trebuie să vină la muzeu! Unde va găsi şi alte surprize care pot fi atinse, compuse, recompuse…

La muzeu au venit şi elevii şcolilor de nevăzători din Bucureşti şi Buzău, ai şcolii de surdo-muţi, ai liceului de coregrafie. Aceştia din urmă au creat un dans al fluturelui pentru colegii lor care trăiesc într-o lume a tăcerii. Nu cred că cineva din echipa proiectului ar fi îndrăznit să viseze că sălile muzeului vor deveni scena unor momente cu o încărcătură emoţională atât de mare: prima atingere a unei viori de către tineri care nu vedeau, prima poziţie de balet a altora pentru care ritmul e de neauzit, impresia lăsată de sunetul sau mirosul culorilor dintr-un tablou.

Bucuria profesorului căruia elevii îi cer să le spună mai multe. Curiozitatea celor ating pentru prima oară foiţa de aur folosită artişti. Astfel am aflat ce înseamnă pentru nevăzători „a vedea”, – a simți cu mâinile, cu nasul, cu urechile – și a folosi frecvent acest verb, aparent interzis lor, pentru a vedea materialul unui veșmânt, suprafața acoperită de culoare a unei lucrări, chipul îndurerat al celor strânși în jurul unei Fecioare adormite și multe altele.Mici minuni care fac viaţa mai frumoasă şi care ne reamintesc că avem atâtea de oferit celor din jur. Şi atâtea de primit… cu condiţia să lăsăm arta să ne atingă!

Proiecte similare gândite si duse la bun sfârșit de doamna Codruța Cruceanu și echipa dânsei, destinate persoanelor cu și fără deficiențe de auz și vedere sunt InclusivART și ExplorArt, la același Muzeu Național de Artă al României.