Intalnirea de duminica, 19 aprilie, cu Gigi Caciuleanu si copiii din sala Ateneului Roman a fost o experienta memorabila in care artistul a mijlocit revelatii, iar copiii au inteles cu sufletul mai mult decat daca ar fi citit cateva sute de carti despre dans. Aceasta este concluzia entuziasta dupa spectacolul Clasic e fantastic. Gigi Caciuleanu Romanian Dance Company.

Obiectiv privind, spectacolul de o ora adresat copiilor de peste 7 ani a fost o repetitie generala a spectacolul Fabrika cu trupa de dans condusa de Gigi Caciuleanu;  premiera e peste cateva zile, la Teatrul Mic. Un spectacol in care maestrul dansator, cu flerul si dedicatia de educator absolut, a reusit sa traduca in cuvinte miscarea, cu o astfel de plasticitate, de insele cuvintele capatau consistenta dinamica. Este un sentiment si o stare greu de tradus aici, in cuvinte, cand nu ne puteti vedea ochii stralucitori si gestica entuziasta despre experienta de acolo.

Si, da, desi spectacolul de dans la care se repeta nu avea un subiect accesibil si nici macar un fir epic (un experiment modernist despre societate ca mecanism mecanic), desi muzica compusa de Manuel Wandji era greu de inteles de catre copiii apropiati de 7 ani, desi spatiul Ateneului contrasta evident cu repetitivitatea muzicii si miscarilor de tip modernist, mesajul artistic a depasit toate aceste bariere si a ajuns la mintile si sufletele copiilor.

Gigi Caciuleanu a gasit cuvintele potrivite care sa faca din miscare o metafora plastica usor de receptat de catre copii in sensurile sale primare. Si daca cei mici au plecat cu doar 2-3 mesaje intelese si simtite (de genul: „Spatiul acesta e diferit dupa ce a fost strabatut de un dansator” sau „Dansatorul e si instrument muzical si instrumentist” si „Nu va uitati numai la dansatori, ci si la spatiul creat in jurul corpurilor lor”) deja ei vor vedea altfel dansul si vor avea usi deschise spre mesaje complexe de acum inainte.

Consideram ca maestrul roman al dansului a fost minunat duminica, dar ar fi fost cu adevarat genial in interactiunea cu adolescentii sau chiar cu adultii care ar fi perceput sensul abstract al spectacolului Fabrika. El nu a reactionat direct cu copiii din sala, o bariera invizibila era asternuta intre scena si sala si spun asta pentru ca l-am vazut in anii 90 cum a ridicat in picioare o sala mare cu adulti care respirau muzica si o eliberau apoi prin maini, inspirati de el.

Aici nu li s-a cerut copiilor nimic in mod direct, ci doar sa prinda ce se revarsa de pe scena, iar micii melomani cuminti (pentru ca la Ateneu trebuie sa fii foarte cuminte!) au prins ite de idei si sunete, intrebari si raspunsuri muzicale si dansante. Iar parintii… ei bine, parintii au iesit cu cite o pereche de aripi in plus, pentru ca arta face diferenta si scoate istorii netraite la iveala.

Va spun sincer, parintii au fost privilegiati la acest spectacol. Sa ti se ofere o experienta estetica reala la un spectacol pentru copii, este o raritate pe care copiii mari din noi o pandesc asiduu si o spera rar.

Notele noastre, intre care 5 este nota maxima, sunt:

Atmosfera generala: 5

Accesibilitate: 4

Pret: 5

Locatie: 5

RBN

Aceasta cronica a fost scrisa de RBN, sustinatoare a proiectului Roata Mare si specialist in educatia culturala si non-formala, careia ii multumim pentru randurile entuziaste de mai sus.