“S-a-mprospătat toate.”, aşa zicea bunica după ploaie, privind la florile din grădina, florile ei dragi, pe care le-a îngrijit cât a fost în putere şi le mai îngrijeşte şi acum, la 93 de ani. Miroase a pământ ud şi a flori proaspete şi pădurea care ne înconjoară, freamătă sub vântul care bate într-un fel ce prevesteşte reîntoarcerea ploilor. Vom intra în casă, vom mânca de prânz, apoi vom urca la etaj, unde ploaia se aude bob cu bob atunci când loveşte acoperişul de tablă. Casa bunicii are acoperiş de ţiglă şi un pod mare, cât o altă casă cocoţată deasupra celei de locuit. Se aude un sunet înfundat şi bunica se miră: “Doaaamne, ce ploaie! N-am văzut! N-am văzut şi n-oi mai vede!”. Seara, bunica ne spunea poveşti, învăţate de la mamă-sa, Ecaterina, pe vremea când încă mai existau cărţi vii…

Cu gândul la ceva nou de citit, am dat într-o zi prin bibliotecă peste Poveştile din calendar ale Iuliei Iordan, care stătuseră mult timp nerăsfoite din pricină că băiatul cel mare era prea mic pentru ele. Cartea l-a acaparat imediat iar pentru mine a fost o revelaţie. Cu riscul de a părea un pic sentimentală, mărturisesc că am plâns de uimire şi de bucurie, redescoperind aceste comori cu bogăţia, frumuseţea, complexitatea, geniul lor. Am plâns şi de dor. Dor după ceva ce nu am cunoscut pe deplin niciodată, dor după ţara aceasta frumoasă, după tradiţiile care au pierit fără să am ocazia să fiu părtaşă la ele, dor după oamenii acestui popor minunat din care fac parte, oameni cu minţi geniale, căci numai nişte minţi geniale ar fi putut scorni aşa ceva.

Cartea Iuliei nu a avut zile lungi la noi. Într-o dimineaţă l-am convins pe Constantin să meargă la grădiniţă spunându-i că o poate lua cu el. Educatoarea le-a citit din ea copiilor, şi nu o singură dată. A fost foarte apreciată de ambele părţi şi… a rămas acolo pe termen nedeterminat. Aşa că tare m-am bucurat când mi-a picat o alta în mâini: Basme de Petre Ispirescu. În principiu, e pentru copii ceva mai mărişori, peste 6-7 ani aş spune, însă văd că şi la noi se ascultă. Câteva seri la rând au adormit toţi 3 cu aceste basme. Constantin este foarte receptiv când vine vorba de poveşti ce conţin cuvintele cheie: viteaz, împărat, luptă, zmeu, cal, gheonoaie, buzdugan, sabie şi altele din aceeaşi categorie semantică. Chiar dacă uneori probabil le înţelege doar pe acestea, eu mă bucur că are răbdare să asculte.

Numele Petre Ispirescu cred că ne sună tuturor familiar. A fost o personalitate complexă a secolului al XIX-lea (1830-1887): folclorist, editor, tipograf, povestitor şi scriitor. Lui îi datorăm scoaterea la lumină a foarte multe poveşti, basme, snoave şi ghicitori româneşti.

Basme apărută la Corint Junior, cuprinde unele dintre cele mai cunoscute basme populare, printre care: Greuceanu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Sarea-n bucate, Fata moşului cea cuminte şi multe altele.

Ediţia de faţă mi se pare foarte reuşită din mai multe puncte de vedere.

Există un echilibru între arhaismele, regionalismele şi expresiile vechi care au fost păstrate şi cele la care s-a renunţat, astfel că limbajul păstrează acel grai popular vechi care recreează atmosfera de altădată, în acelaşi timp textul fiind uşor de parcurs. Unele dintre cele păstrate, mai rar sau deloc folosite astăzi, sunt explicate în note de subsol.

Grafica mi se pare deosebit de frumoasă, ilustraţiile fiind realizate de patru artişti recunoscuţi: Walter Riess, Mihaela Paraschivu, Valeria Moldovan şi Raluca Ilie, fiecare cu stilul şi interpretarea personală. Cred că e o alegere foarte nimerită pentru că fiind o carte foarte amplă – 20 de basme în 325 de pagini – ar fi fost oarecum monoton ca ilustraţia să fie realizată de un singur artist. Pentru cei pasionaţi de ilustraţie, este o ocazie de a compara astfel cu uşurinţă patru abordări distincte ale literaturii populare româneşti. Îmi place că imaginile sunt discrete, neabătând mintea şi gândurile de la text, ci doar oferind un suport vizual şi o rampă de lansare pentru imaginaţia copiilor.

O altă notă aparte în ediţia de faţă este menţionarea de la sfârşit a persoanei de la care a fost cules basmul. Pe mine aspectul ăsta mă face să mă gândesc la ce minţi bune aveau oamenii altă-dată deşi nu toţi erau şcoliţi, cu alte cuvinte, erau analfabeţi, semianalfabeţi sau oricum, nu aveau prea multă şcoală. Eu am terminat două facultăţi, dar câte texte atât de lungi şi cu atâtea detalii ştiu şi pot povesti? Şi dacă aş şti unul să zicem, cât haz aş avea oare când l-aş spune în public? Nu mi-aş plictisi auditoriul după prima pagina? Ei bine, oamenii ăştia fără prea multă carte, ştiau poveşti, snoave, ghicitori, poezii, cântece, le ziceau cu haz, şi erau căutaţi şi apreciaţi pentru talentul lor.

Revenind, câteva exemple: „Povestit de tata” ; „Comunicat de D.I. Economescu şi auzit de la o bătrână din Bucureşti”; „Povestit de soldatul Mihai Constantin din comuna Bălăciţa, plasa Dumbrava, jud. Mehedinţi”; „Povestită de un ţăran din districtul Vlaşca şi comunicată de frate-meu”; „Povestit de Mihalache Constantinescu, din mahalaua Delea-Veche, Bucureşti”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Într-o lume în care de multe ori valorile sunt inversate, răul fiind numit bine, şi binele -rău, în care reperele morale sănătoase fie lipsesc, fie sunt ţinute cât mai departe de ochii lumii, un basm îi poate ajuta pe cei mici să înveţe clar diferenţele dintre bine şi rău. Totodată basmele sunt o sursă extraordinară de stimulare a imaginaţiei, fiind un concurent puternic pentru literatura fantasy. Umorul de bun – gust, şi de o inteligenţă ieşită din comun, psihologia bine conturată a personajelor, o întreagă filosofie de viaţă şi înţelepciune ce transpare din aceste scrieri, dinamica şi suspansul care te ţin cu sufletul la gură şi te fac să-ţi doreşti să citeşti mereu mai departe, limbajul proaspăt şi autentic, fac din aceste scrieri care au adunat în ele mii de ani de viaţă, nestemate literare care nu trebuie să lipsească din nicio casă!

Şi-am încălecat pe-o şa… și l-am parafrazat pe părintele Constantin Necula de la Sibiu, așa: Sus inima! Din raiul limbii române, basmele sunt cu noi!

Basme, Petre Ispirescu, Corint Junior, 2010, 328 pagini, Format 20x28cm

*Cartea este disponibilă în librăria editurii Corint, sau în alte librării online.

Cu drag, Ileana Machidon